Targoviste Romi Deportati

Numele satului/orașului : Târgoviște (născut în satul Lunca în 1928)

Regiune, țară : Județul Dâmbovița, regiunea Muntenia (România)

Data deportării :   Septembrie 1942

Extras din mărturie : 

“[…] Mai târziu [după ce au sosit în Transnistria], au fost strămutați în grajdul unui colhoz. Au scos vacile pentru a-i instala pe ei. În grajdul respectiv nu erau decât țigani.

În zilele următoare urmau să meargă la munca câmpului. După ce se întorceau le dădeau făină de mălai la intrarea în grajduri. Câmpurile se aflau la 2 kilometrii de mers pe jos de grajduri. Erau escortați de polițiști, care le spuneau ce trebuia să facă fiecare și îi supravegheau să nu fugă. În ciuda vârstei fragede, persoana intervievată muncea și ea pentru a primi o rație suplimentară de făină […].”

Arhivele românești (dacă există): 

Romii deportați din orașele Târgoviște și Găești au fost menționați într-o serie de documente oficiale (rapoarte și liste de deportați) emise de către Poliția orașului Târgoviște între anii 1942- 1944. Astfel, în cadrul recensământului din mai 1942, polițiștii locali au identificat un număr de 86 de romi sedentari “problemă”. Pe această liste nu apare, din păcate, numele persoanei intervievate (Ion Andrei, născut în 1928), însă găsim menționată familia lui Niță Dumitru Andrei, muncitor din Găești, căsătorit și având 5 copii (ANI, fond DGP, dosar nr. 187/1942: f. 175- 177).

Notă istorică cu privire la romi :

Târgoviște, orașul de reședință al județului Dâmbovița, adăpostea o importantă comunitate de romi la începutul secolului XX. Recensământul general din 1930 a înregistrat un număr de 207 romi, iar în orașul Găesți, situat la o distanță de aproximativ 30 de km, 115 romi (RGP 1930, vol. II.1: 154- 155). Conform mărturiei persoanei intervievate, o parte din acești romi erau ursari și se îndeletniceau, între altele, cu creșterea cailor.

Notă istorică privind deportarea:

Deportarea romilor din Târgoviște și Găești s-a efectuat în trei etape. Mai întâi, polițiștii locali au efectuat un recensământ în mai 1942 și au identificat un număr de 82 de romi sedentari “indezirabili”. Dintre aceștia au triat un număr de 25 de persoane (9 familii), pe care le-au ridicat din propriile case, le-au naționalizat bunurile și le-au escortat către sediul Poliției în jurul datei de 11.09.1942. În fine, deportații romi, între care și Ion Andrei și familia sa, au fost escortați de jandarmi la gara din Târgoviște a doua zi, îmbarcați în vagoane de marfă atașate trenului special E4 Pitești-Tighina și deportați în Transnistria. După aproape o săptămână, trenul E4 a sosit la destinație (Fond IGJ, dosar nr. 126/1942: f. 322).

După sosirea în Transnistria, deportații din Târgoviște au fost așezați în localități precum Bogdanovca și Cozârca din județul Oceakov (Fond IGJ, dosar nr. 43/1943, vol. II: f. 42). Conform mărturiei persoanei intervievată, deportații au fost supuși unui regim de muncă forțată, fiind cazați în grajdul unui colhoz și siliți să lucreze pământul în schimbul unor rații infime de făină de mălai și sub supravegherea paznicilor. Un bulibașă rom era responsabil de distribuirea sarcinilor și organizarea echipelor de muncă.

Persoana intervievată a reușit să evadeze, alături de familia sa, cu ajutorul unor soldați pe care tatăl său îi cunoștea din Târgoviște. Tatăl a reușit să mituiască un șofer de camion pentru a ajunge la Odesa, apoi un conductor pentru a-și îmbarca clandestin familia într-un vagon de tren având destinația România. Odată ajunși în Târgoviște, familia nu a putut să își recupereze bunurile naționalizate, inclusiv casa, care fusese vândute unor localnici.

O scurtă notă despre un aspect al romilor :  Romi ursari, vânzatori de cai.

Categories

• Deportations

Features

• Rail Deportation
• Romanian Perpetrator
• Sedentary Lifestyle

Regions

• Muntenia

Video

Location