Piteşti deportare romi

Numele satului/orașului : Pitești

Regiune, țara : Județul Argeș, regiunea Muntenia (România) 

Data deportării : Iunie- august 1942

Extras din mărturie : 

„[…] Odată ajunși în Transnistria, [deportații romi] au fost separate pe familii și toate bunurile le-au fost confiscate. Au fost așezați într-un câmp mare de lângă un colhoz din Tridubi [județul Golta].

Jumătate din oamenii așezați pe câmp au murit. Majoritatea au murit de foame. Morții au fost îngropați de familii lor, iar cei care au fost îngropați au fost mâncați de animale.

Povestește despre unchiului lui care a fost ridicat pentru a fi împușcat și a reușit să se salveze dând jandarmilor sau monedă de aur în schimbul vieții […].”

Arhivele românești (dacă există) :

Forțele locale de ordine (agenții de poliție și jandarmii) nu au întocmit, de regulă, listă nominale, ci doar liste numerice cu romii nomazi propuși spre deportare. Astfel, Poliția orașului Pitești a identificat un număr de 54 de romi, 6 vehicule și 2 animale pe raza și în împrejurimile orașului Pitești în cadrul recensământului din mai 1942. Este posibil ca Ion Stănescu (persoana intervievată) și familia sa să fi fost înscriși pe această listă numerică (ANI, fond IGJ, dosar nr. 259/1042: f. 26)

Notă istorică cu privire la romi :

Pitești, municipiul de reședință al județului Argeș, este situat în județul Argeș la o distanță de aproximativ 120 km vest de București. La începutul anilor 1900 număra 15570 locuitori, între care și un grup important de romi (MDGR 1901, IV: 735). Recensământul general din 1930 a înregistrat în oraș un număr de 19532 locuitori, dintre care 422 erau romi (RGP 1930, vol. 2: 16- 17). În realitate, numărul era mai mare, în condițiile în care Poliția Pitești a identificat mai mult de 1400 de romi sedentari în cadrul recensământului din mai 1942, (ANI, fond DGP, dosar nr. 187/1942 :f. 173). O parte din acești romi lucrau ca fierari, lăutari, zidari, cizmari, mici comercianți etc.

Notă istorică privind deportarea :  

Inspectoratul General al Jandarmeriei a întocmit un plan de evacuare în etape. Mai întâi, au fost recenzați în mai 1942 numeric nomazii din mediul rural și cei stabiliți în aproprierea orașelor. Apoi, între lunile iunie- august sălașele de romi nomazi au fost evacuate în grupuri mici, cu propriile căruțe, sub paza strictă a jandarmilor. Aceste sălașe au fost escortate din post în post de jandarmi până la granița de est a țării cu Transnistria. Conform mărturiei persoanei intervievate, itinerariul a durat o lună și jumătate. Înainte de a trece Nistrul, bunurile și animalele romilor le-au fost confiscate, iar căruțele distruse pentru a-i împiedica să se deplaseze.

Odată ajunși în Transnistria, deportații romi au fost împărțiți în grupuri mici, de câteva familii. Persoana intervievată și familia sa au fost așezați în locuințe improvizate din apropierea unui colhoz din localitate Tridubi (jud. Golta). Regimul de muncă forțată, frigul și foamea au făcut numeroase victime în rândul deportaților. Conform celor spuse de Ion Stănescu, aproximativ jumătate din deportați au murit din cauza foamei. Au avut loc și execuții sumare, iar unii deportați (inclusiv unchiul persoanei intervievate) au putut să se salveze de la moarte mituind jandarmii.

Deportații romi au rămas în Transnistria aproximativ doi ani și jumătate. Repatrierea a avut loc probabil în primăvara anului 1944, odată cu retragerea trupelor româno-germane din fața înaintării Armatei Roșii. Persoana intervievată a mers pe jos o parte din drum, apoi s-a îmbarcat într-un tren de marfă având destinația România.

O scurtă notă despre un aspect al romilor, de exemplu un grup :   Romii căldărari din apropierea orașului Pitești trăiau în corturi înainte de război și se îndeletniceau cu prelucrarea metalelor (confecționat vase și ustensile de cupru).

Categories

• Deportations

Features

• Caravan Deportation
• Deportation by foot
• Nomadic

Regions

• Muntenia

Video

Location