Cosoveni, deportation rroms nomades

Numele satului : Coșoveni (sat în comuna omonimă, jud. Dolj)

Regiune, țară :   Regiunea Oltenia (România)

Data deportării :   Iunie- august 1942

Extras din mărturie :  

“[…] Jandarmii i-au arestat în Coșoveni, întocmind o listă cu toți membrii familie. Au fost escortați în căruțele lor acoperite cu piei de capră de către jandarmi, din sat în sat, până în Transnistria. Uneori, de-a lungul drumului, jandarmii le permiteau să meargă în sate să își cumpere de mâncare. Căruțele le-au fost confiscate lângă graniță, însă tatăl a reușit să ascundă câteva monede de aur sub pielea animalelor.

Persoana intervievată nu își amintește numele primului sat din Transnistria în care a fost strămutat. La început, au stat într-un bordei pe un câmp și mai târziu au fost mutați într-un grajd, unde au rămas timp de doi ani. Găteau foarte rar în bordei deoarece nu aveau nici o fereastră și nu puteau respira din cauza fumului. Au murit mulți în acest grajd (mai mult de jumătate de deportați) […]”

Arhivele românești (dacă există) :  N/A

Notă istorică cu privire la romi : 

În Coșoveni locuiește una din cele mai mari comunități de romi din județul Dolj. În trecut, comuna se numea Coșovenii de Jos și număra 862 de locuitori la sfârșitul secolului al XIX-lea (MDR 1899, II: 691). În cadrul recensământului general din 1930 au fost înregistrați 1015 locuitori, între care 10 romi sedentari (RGP 1930, II: 174- 175). Pe lângă acești sedentari, în împrejurările Coșulei trăiau mai multe familii de romi nomazi în perioada interbelică. Persoana intervievată a povestit cum aceștia se îndeletniceau cu prelucrarea și confecționarea de ustensile casnice și cazane din cupru și aluminiu, pe care le vindeau în satele din apropriere.

Notă istorică privind deportarea :  

Romii nomazi din Coșoveni au fost probabil recenzați în mai 1942 și deportați în vara aceluiași an de către jandarmii din localitate. Persoana intervievată a povestit cum jandarmii i-au arestat familia și au escortat-o, din sat în sat, în propriile căruțe, până la granița estică a țării. I-au adunat într-un convoi și, înainte de a trece granița în Transnistria, le-au confiscat căruțele și banii. Însă tatăl a reușit să ascundă câteva monede de aur de rapacitatea jandarmilor.

Odată ajunși în Transnistria, deportații din Coșoveni au fost înghesuiți în câteva bordeie, iar după două luni, au fost strămutați într-un grajd din apropierea unui colhoz înconjurat cu un gard de lemn. Regimul de muncă forțată, hrana insuficientă și epidemiile au făcut numeroase victime în rândul deportaților (mai mult de jumătate din cei care locuiau în grajd au murit). Deportații au primit uneori mâncare din partea localnicilor ucraineni, însă jandarmii care îi păzeau pedepseau sever orice încercare de a părăsi grajdul și colhozul. Unii deportați care au plecat în satele înconjurătoarea în căutare de hrană au fost prinși de jandarmi și executați pe malurile Bugului (bunicul persoanei intervievate a fost astfel executat).

După aproape 2 ani de suferință, persoana intervievată și familia sa au reușit să părăsească Transnistria (probabil în primăvara- vara anului 1944)

O scurtă notă despre un aspect al romilor, de exemplu un grup : Romii căldărari din Coșoveni încă mai practică meseriile tradiționale (confecționarea cazanelor de cupru).

Categories

• Deportations

Features

• Caravan Deportation
• Deportation by foot
• Nomadic
• Romanian Perpetrator

Regions

• Oltenița

Video

Location