Deportation rrom nomade Stangaceua

Numele satului :

Stângăceaua (comună, jud. Mehedinți)

Regiune, țară : Regiunea Olteniei (România)

Data deportării : Iunie- august 1942

Extras din mărturie :

“[…] Deportații au trăit timp de 3 luni pe un câmp în Domaniovka, din primăvară până la finele toamnei. La scurt timp după ce au sosit, caii și căruțele le-au fost confiscate. Erau păziți de jandarmii români și de “militari ucraineni” și de “polizei”. Puteau să meargă să caute de mâncare în satul vecin, situate la 10 km distanță, doar pe ascuns. La începutul verii, când mii de romi mureau de foame și de frig, jandarmii au decis să nu îi disperseze pe romi în diferite sate: Golta,, Trei Dube, Krivoie, Siriovka, Savran, Varvarovka, Libachovka…

[…] Pe câmp, oamenii erau păziți de jandarmi și trăiau în gropi săpate în pământ pentru a se apăra de frig. Cei care nu aveau bani mâncau cadavre, nu aveau sare și mureau intoxicați.”

Arhivele românești (dacă există): N/A

Notă istorică cu privire la romi :

Persoana intervievată s-a născut în comuna Stângăceaua, situată la o distanță de aproximativ 65 km de Drobeta Turnu-Severin. La sfârșitul secolului al XIX-lea comuna avea 1580 de locuitori(MDGR 1902, V: 471). În jurul anului 1930 numărul a scăzut la 747 locuitori, între care și 8 romi sedentari (RGP 1930, II: 284- 285). Conform mărturiei persoanei intervievate, în comună trăiau și câteva familii de romi nomazi, care se deplasau sezonier în satele din apropiere pentru a vinde diverse obiecte din aluminiu.

Notă istorică privind deportarea :

Romii din comuna Stângăceaua au fost recenzați în mai 1942 de către jandarmii locali. Aceiași jandarmi i-au adunat pe nomazii din localitate și împrejurimi începând cu luna iunie 1942 și i-au escortat către reședința de județ. Familia persoanei intervievate a fost reținută în comuna Flămânda (actuala comună Jiana). Jandarmii i-au organizat pe romii nomazi în convoaie și i-au escortat din post în post până în Transnistria, urmând ruta Iași- Tighina- Tiraspol. Deportații nu aveau voie să meargă în sate pentru a căuta mâncare (cei care nu respectau ordinul erau loviți și uciși, iar trupurile rămâneau neîngropate pe marginea drumului).

Romii nomazi au ajuns în Transnistria în cursul verii și au fost așezați pe un câmp din com. Domaniovka (jud. Golta). La scurt timp după sosire, li s-au confiscat caii și căruțele, dar au putut probabil să își păstreze corturile. Jandarmii care îi păzeau le-au interzis să circule prin sate în căutarea hranei, însă o parte din deportați mergeau pe ascuns la fermele din apropiere pentru a cumpăra de mâncare. Unii romi, inclusiv familia persoanei intervievate, au reușit să își ascundă monedele de aur de rapacitatea jandarmilor.  Însă frigul și foamea au făcut mii de victime în rândul deportaților. Mulți trăiau în bordeie improvizate, îngropate în pământ și, împinși de foame, au recurs la consumul de carne omenească (resturi de cadavre).

Persoana intervievată a reușit să fugă din Domaniovka și să se ascundă la ferma unui proprietar ucrainean. Acesta l-a găzduit și i-a dat fiica în căsătorie, iar în schimb, persoana intervievată l-a ajutat la munca câmpului. Însă nu și-a uitat familia rămasă la Domaniovka: s-a întors pe ascuns de trei ori și, cu complicitatea unui brigadier și a unui inginer, le-a adus de mâncare.

Familia persoanei intervievate s-a reîntors în România probabil în primăvara- vara anului 1944.

O scurtă notă despre un aspect al romilor, de exemplu un grup :  Romii căldărari locali se ocupau cu prelucrarea obiectelor și ustensilelor de aluminiu.

Categories

• Deportations

Features

• Caravan Deportation
• Deportation by foot
• Nomadic
• Romanian Perpetrator

Regions

• Oltenița

Video

Location