>
Numele satului : Ștefan cel Mare (comună în județul Olt)
Regiune, țară : Regiunea Oltenia (România)
Data deportării : Iunie- august 1942
Extras din mărturie :
“[…] După ce au ajuns la Moldovka, toate bunurile [deportaților romi] au fost confiscate și au fost trimiși [să muncească] la un colhoz. În Moldovka, au fost duși la un post de poliție unde se găseau români, ruși și germani. Toți aveau uniforme […] Mai târziu, au fost escortați pe jos la Burilova. Au mers timp de două săptămâni. Mulți au murit pe drum. Cei care nu puteau ține pasul erau împușcați de jandarmi, care mergeau în spatele lor.
La Burilova, locuiau în bordeie pe un câmp mare. Toate familia trăia într-un singur bordei. Bulibașa hotăra cine trebuia să locuiască într-un anumit bordei. Aveau același bulibașă ca la începutul deportării. Bulibașa avea un cort în mijlocul câmpului. Pe acest câmp nu se găseau decât căldărari”
Arhivele românești (dacă există) : N/A
Notă istorică cu privire la romi :
Comuna Ștefan cel Mare, înființată în 1893, era inițial arondată județului Romanați. Situată la o distanță de aproximativ 135 km de orașul Slatina, comuna avea 1887 locuitori, între care și 1 rom sedentar, în anul 1930 (RGP 1930, II: 376). Conform mărturiei persoanei intervievate, unele familii de romi căldărari se stabileau temporar în apropierea satului pentru a-și vinde produsele (ustensile de uz casnic, cazane etc.)
Notă istorică privind deportarea :
Familia persoanei intervievate a fost deportată în vara anului 1942, în timp ce se găsea în comuna Ștefan cel Mare (jud. Romanați). Toți nomazii din localitate au fost adunați pe un câmp din apropiere de către jandarmii locali, care i-au recenzat și înscris pe liste de deportare. Mai târziu, au fost escortați din post în post de jandarmi; jandarmii din escortă le-au promis că urmau să primească vite și case în Transnistria.
După ce au trecut granița în Transnistria, familia persoanei intervievate a fost escortată în com. Moldavka (jud. Golta) și a trăit o perioadă de timp într-un lagăr înconjurat de sârmă ghimpată. Jandarmii din Moldovka au confiscat aproape toate bunurile deportaților (cai, căruțe, obiecte de valoare etc). Unii au reușit să își ascundă monedele de aur de rapacitatea jandarmilor. Persoana intervievată a fost martoră la executare în masă a unui grup de deportați evrei (inclusiv copii) în interiorul lagărului. Comandantul acestui lagăr i-a amenințat pe romi că urmau să aibă aceeași soartă dacă se împotriveau.
Alături de alți romi căldărari, familia persoanei intervievate a fost strămutată în com. Burilova (jud. Golta). Timp de aproape 2 ani și 4 luni, deportații romi au fost cazați în bordeie și siliți să muncească în cadrul unor ferme agricole sau colhozuri (construiau silozuri, recoltau porumb și cartofi de pe câmp). Rațiile alimentare erau mici, iar jandarmii se dedau la acte de violență (bătai și violuri). Constrânși de lipsa alimentelor, persoana intervievată și familia sa părăseau pe ascuns colhozul și mergeau în localitățile învecinate (până la Tiraspol) pentru a face rost de mâncare. Conform mărturiei persoanei intervievate, foamea a făcut numeroase victime în rândul romilor. Tatăl și bunicul persoanei intervievate au pierit în Transnistria.
Repatrierea în România a avut loc probabil în primăvara- vara anului 1944, odată cu retragerea trupelor româno-germane din Transnistria. Drumul spre casă a fost plin de primejdii, mulți romi pierzându-și viața.
O scurtă notă despre un aspect al romilor, de exemplu un grup : Romii căldărari din localitate se îndeletniceau cu prelucrarea metalelor (confecționau ustensile casnice, cazane de cupru etc).
Categories
Features
Video
Location
Related Testimonies
Added By Catalin Biban
Please sign in to see contact details.