>Numele satului : Soroca (oraș, raionul Soroca)
Regiune, țară : Republica Moldova
Data deportării : Iunie- august 1942
Extras din mărturie :
“[…] Când au ajuns în lagăr, jandarmii au împușcat un grup mare e evrei. Jandarmii i-au obligat pe țiganii mai tineri să sape o groapă. Coloana de evrei sosea. Femeile însărcinate și răniții erau împușcați. Persoana intervievată a văzut execuțiile. Regina Maria a fost cea care i-a salvat pe țigani. A trimis avioane care aruncau manifeste. Era scris pe ele că nu trebuie să îi împuște pe țigani, deoarece ei sunt muzicanți.
Nu se găseau decât romi în grajduri [la colhozul de lângă Domaniovka]. Fusese foarte puține evrei în grajduri. Au fost împușcați. În grajduri era un bulibașă. Le spunea oamenilor să nu fure nimic și să stea liniștiți în grajduri. Jandarmii aduceau de mâncare câteodată. Sosea o căruță cu oale mari de ciorbă și bucăți de pâine. Țiganii se apropiau cu blidele. Jandarmii împărțeau mâncarea. Dădeau un blid de persoană, Bulibașa îi însoțea pe jandarmi. Cei mai săraci mureau de foame. [Deportații] au rămas acolo până la sfârșitul războiului.”
Arhivele românești (dacă există) : N/A
Notă istorică cu privire la romi :
În orașul Soroca locuiește una dintre cele mai numeroase comunități de romi din Republica Moldova. În cadrul recensământului efectuat de autoritățile țariste în 1897, în Soroca tr[iau 15 351 de persoane, între care și 12 romi (PVPNRI 1897, III: 241- 242). După ce Basarabia (actuala Republică Moldova) a intrat în componența României Mari, în Soroca s-au înregistrat 15 001 locuitori în cadrul recensământului general din 1930, între care și 66 de romi (RGP 1930, II: 422 -423). O parte din aceștia, inclusiv tatăl persoanei intervievate, se îndeletniceau cu fierăritul (romi ciocănari).
Notă istorică privind deportarea :
În primă fază, romii nomazi din Soroca au fost recenzați de agenții locali de poliție în mai 1942. În vara anului 1942, polițiștii și jandarmii locali i-au strâns pe romii nomazi din oraș și din împrejurimi, i-au organizat în coloane și i-au escortat până la frontiera cu Transnistria. Persoana intervievată a mărturisit că pe parcurs li s-au alăturat alte familii de nomazi din localitățile de pe trasau, precum și o coloană separată de deportați evrei. Au traversat Nistrul cu bacul, nu departe de Soroca, mânați din spate cu biciul de trupele germane și române.
După ce au ajuns în Transnistria, o bună parte din deportații evrei au fost executați de gărzi și îngropați în gropi comune. Conform mărturiei persoanei intervievate, deportații romi au fost salvați datorită unei presupuse intervenții a Reginei Maria a România, care ar fi trimis avioane în Transnistria să răspândească manifeste în care cerea ca romii să fie cruțați fiindcă erau lăutari. Evident, Regina Maria decedase încă din 1938 și este puțin probabil ca Regina Elena să fi întreprins o astfel de acțiune…
Familia persoanei intervievate a fost strămutată în Domaniovka (jud. Golta) și a locuit mai întâi în cort pe un câmp din apropiere. Familia a lucrat sub supravegherea gărzilor la confecționare de unelte agricole (furci), pe care le vindeau țăranilor din satele învecinate în schimbul hranei și lemnelor de foc. Însă în timpul iernii li s-au confiscat caii și căruțele, iar deportații au fost strămutați în niște grajduri. Frigul și lipsa alimentelor au făcut multe victime în rândul deportaților. Cei care încercai să evadeze erau bătuți și uciși de către gărzi.
Persoana intervievată s-a repatriat în România probabil în primăvara-vara anului 1944, când trupele sovietice au ocupat Transnistria. Soldații ruși i-au ajutat pe deportați să se reîntoarcă în Soroca.
O scurtă notă despre un aspect al romilor, de exemplu un grup : În Soroca mai trăiesc unii romi fierari care practică meșteșugul tradițional. Însă tot mai mulți romi au părăsit meseriile tradiționale și se ocupă cu vânzarea diverselor produse casnice.
Categories
Features
Regions
Video
Location
Related Testimonies
Added By Catalin Biban
Please sign in to see contact details.