Deportare rromi Blajel

Numele satului : Satul Blăjel, comuna Blăjel, județul Sibiu

Regiune, țara : Regiunea Transilvania, România

Data deportării : Iunie- august 1942

Extras din mărturie :

“[…] La un moment dat, toți romii au fost adunați de un bărbat și o femeie care vorbeau românește pentru a fi împușcați. Pe când erau deja aliniați unul lângă altul, femeia a intervenit pentru a opri execuția.

Mai mult de o sută de romi au murit în grajduri [în Transnistria]. Trupurile au fost lăsate afară, fără a fi îngropate. După mărturia persoanei intervievate, mai mul de jumătate din comunitatea de țigani din satul [Blăjel] a murit în Transnistria datorită foamei și a condițiilor aspre de viață.”

Arhivele românești :N/A.

Notă istorică cu privire la romi : Blăjel este satul de reședință al comunei omonime, situată în nordul județului Sibiu, la o distanță de 8 km de Mediaș. Atestat încă din secolul al XIII-lea, în Blăjel s-au așezat grupuri de maghiari, germani și români. Romii au fost atestați mai târziu; în cadrul recensământului general al populației din 1930, comuna Blăjel număra 2027 de locuitori, între care și 183 romi sedentari (RGP 1930, II: 442- 443). Se pare că în perioada comunistă au fost sedentarizați în zonă mai multe familii de romi corturari, care până în anii 1950- 1960 duceau un mod de trai seminomad. Corturarii se deplasau în căruțe și facricau cazane și alte obiecte din cupru și aluminiu, pe care le vindeau localnicilor (Burcea 2015).

Notă istorică privind deportarea :

Familia Mariei Ciurar a fost arestată de jandarmi în vara anului 1942, pe când se afla în Blăjel. Jandarmii au evacuat întreaga comunitate de romi locală (circa 30 de familii) sub pretextul că urmau să primească pământ în Transnistria. Sub escorta jandarmilor, convoiul de căruțe a traversat mai multe localități din Moldova, cumpărând sau primind alimente de la localnici. Deportații au traversat cursul unui râu (neidentificat) cu barca, iar lipsa hranei și oboseala au făcut numeroase victime, mai ales în rândul copiilor.

După ce au sosit în Transnistria, deportații au fost așezați în grajdurile aferente unui colhoz. La început au primit rații de hrană, însă situația s-a deteriorat rapid. Condițiile aspre de trai i-au silit pe mulți romi să își vândă puținele bunuri localnicilor ucraineni în schimbul alimentelor. Cei care părăseau clandestin colhozul erau amenințați cu represalii severe: la un moment dat deportații au fost scoși din grajduri, aliniați și amenințați cu executarea.

Lipsa alimentelor, frigul și epidemiile au decimat grupul de deportați romi. Maria Ciurar a menționat că mai mult de 100 de romi au murit în acele grajduri din Transnistria, iar trupurile au rămas neîngropate.

Supraviețuitorii s-au întors în România probabil în primăvara-vara anului 1944, când forțele de ordine româno-germane au evacuat în grabă Transnistria. Deportații au mers pe jos până la Nistru, după care au reușit să se îmbarce într-un tren și să se reîntoarcă în Blăjel.

O scurtă notă despre un aspect al romilor : Maria Ciurar aparține grupul de romi corturari din Transilvania. Tragedia acestui grup a mai fost documentată într-o serie de interviuri cu supraviețuitori ai deportărilor în Transnistria (Furtună 2012, 17- 51; Furtună 2018, 38- 61)

Categorii

• Deportări

Caracteristici

• Deportarea pe jos
• Nomad
• Autorul român
• Stilul de viață sedentar

Regiuni

• Transilvania

Video

Locație