Deportare rromi Grivita

Numele satului : Comuna Grivita, jud. Galați

Regiune, țara : Regiunea Moldova (România)

Data deportării : Iunie- august 1942

Extras din mărturie :

“[…] Mai întâi au ajuns în Tiraspol, unde au poposit trei sau patru zile. Mai târziu au plecat în Tolobacia. Li s-a dat voie să își păstreze corturile deoarece le-au fost confiscate căruțele în care se adăpostiseră [până atunci]. După ceva vreme, au fost duși să muncească în pădure la tăiat lemne. Unii țigani aveau bani și puteau să își cumpere mâncare. Primeau rații distribuite de către ruși și un român, o dată pe săptămână. În timpul iernii au fost mutați în bordeie în Tridubi. Condițiile de trai erau mult mai grele fiindcă mulți deportați nu mai aveau bani și nici hrană. Mulți au murit la Bug, iar cadavrele le-au fost devorate de câini.”

Arhivele românești (dacă există): N/A.

Notă istorică  cu privire la romi :

Satul Liesti, situat în comuna omonină din județul Galați, a fost atestat încă din secolul al XV-lea. La sfârșitul secolului al XIX-lea era arondat județului Tecuci și cuprindea 2355 locuitori (MDGR 1901, IV: 167). În cadrul recensământului general din 1930 au fost înregistrați în sat 3390 de locuitori, între care și 16 romi sedentari (RGP 1930, II: 450- 451). În apropierea satului se așezau temporar și grupuri de nomazi căldărari. Familia persoanei intervievate făcea parte dintr-un astfel de grup care confecționa găleți și cazane de cupru pe care le vindeau direct sătenilor sau în cadrul târgului care se ținea la Ivești.

Notă istorică privind deportarea :

Familia lui Franț Stănescu (10 persoane și 4 căruțe) a fost arestată de jandarmi în vara anului 1942. Jandarmii i-au escortat din post în post, timp de aproape două luni, pe ruta Oancea – Tiraspol, până au sosit în Transnistria Pe parcursul li s-au alăturat alte căruțe cu deportați romi, formând un lung convoi.

După ce au ajuns în Transnistria, deportaților romi li s-au confiscat căruțele și animalele. Li s-a dat voie să își păstreze corturile pentru a se putea adăposti. Într-o primă fază, au fost strămutați lângă localitatea Tolobacia (?), iar mai târziu în localitatea Tridubi (jud. Golta), pe malurile Bugului. Odată ajunși aici, au fost mutați în bordeie și supuși unui regim de muncă forțată. Deportații au fost repartizați să taie lemne într-o pădure din apropiere, primind în schimb rații infime de hrană. Condițiile de viață erau îngrozitoare, iar lipsa hranei, tifosul și frigul au făcut numeroase victime. Mulți deportați au murit, iar cadavrele lăsate neîngropate au fost devorate de câini.

Repatrierea a avut probabil loc în primăvara anului 1944. Pe drumul de întoarcere au pierit mii de deportați datorită frigului, a lipsurilor și a epuizării. Se pare că familia persoanei intervievate a poposit mai multe luni în Basarabia deoarece podurile peste Prut care făceau legătura cu România fuseseră distruse.

O scurtă notă despre un aspect al romilor : Romi căldărari.

Categorii

• Deportări

Caracteristici

• Deportarea caravanei
• Deportarea pe jos
• Nomad

Regiuni

• Moldova

Video

Locație