Deportare rromi Iasi

Numele satului : Municipiul Iași, județul Iași

Regiune, țară :Regiunea Moldova, România

Data deportării : Iunie-August 1942

Extras din mărturie :

“Au fost arestați în Iași de către jandarmi, care i-au luat sub escortă și le-au luat carnetele de sălaș în care erau înscrise toate numele [romilor]. Au trecut prin Pașcani, Roman, Călărași. Făceau popas seara doar pentru a dormi și a doua zi dimineața își continuau drumul […]. Erau ‘liberi” însă nu aveau acte de identitate, care fuseseră confiscate de jandarmi, deci, nu se puteau deplasa. Toți erau nevoiți să muncească- la construirea drumului. Încă mai aveau toți banii. Trăiau în propriile corturi și nu primeau hrană […]”

Arhivele românești (dacă există) : N/A 

Notă istorică cu privire la romi :

Municipiul Iași, situat în nord-estul regiunii Moldova, adăpostește una dintre cele mai mari comunități de romi din România. Atestați documentar în capitala Moldovei încă din secolul al XV-lea, romii s-au stabilit treptat în mahalalele de pe lângă curtea domnească, domeniile mănăstirești și anumite centre comerciale și mesteșugărești ieșene (Rădvan 2005, 60-61). Date mai precise în privința numărului romilor apar în secolul al XIX-lea. Astfel, în 1832 trăiau în Iași circa 60 000 de locuitori, între care și 1487 de romi care se îndeletniceau cu meșteșugurile (fierari, cărămidari), muzica (lăutari vestiți precum Barbu Lăutaru) sau slujeau la curțile boierești ca robi bucătari, vizitii etc (Rădvan 2005, 65- 66). În urma adoptării legilor de dezrobire (1844- 1855), romii au fost transformați din robi în locuitori liberi (numiți și “dezrobiți”) și înscriși ca plătitori de biruri.

După 1918, comunitatea romilor din Iași a trecut prin transformări importante. Climatul liberal din epoca interbelică a favorizat apariția primelor organizații civice rome. În Iași funcționa o filială cu 6 subcentre a Uniunii Generale a Romilor din România, care număra, conform statisticilor interne ale UGRR, 9,977 membrii (Potra 1939, 125). Această cifră nu corespunde datelor obținute în cadrul recensământului din 1930, când au fost identificați în municipiul Iași doar 340 romi sedentari (Recensământ 1930, 2.1: 246). Alături de aceștia s-au stabilit în comunele din împrejurimile orașului unele grupuri de romi nomazi. Conform mărturiei lui Nica Stănescu, aceștia mergeau din sat în sat pentru a presta munci sezoniere, a face comerț sau a-și vinde produsele (cazane și ustensile de cupru). Când făceau popas într-un sat, carnetul de sălaș le era vizat de șeful de post sau de primărie.

Notă istorică privind deportarea :

Familia lui Nica Stănescu se deplasa în localitățile de pe ambele maluri ale Prutului pentru a-și vinde produsele și a face comerț cu sătenii. În primăvara anului 1942 familia a fost arestată de către jandarmi în Iași. După ce le-a fost confiscat carnetul de sălaș, familia a fost trimisă sub escortă la Vișani, lângă Brăila, unde au fost concentrați mai multe grupuri de romi căldărari și supuși unui regim de muncă forțată (construirea unui drum în localitate).

Nica Stănescu povestește cum, după aproape un an petrecut în Vișani, familia sa a fost trimisă în Transnistria. Ruta urmată de convoiul de căruțe a parcurs orașele Galați- Cetatea Albă- Tiraspol. Ajunși în Transnistria, familia sa a fost strămutată în mai multe localități, precum Domanevka și Krivoe Osero. O perioadă au locuit în propriile corturi și au fost supravegheați de forțele de ordine locale (ucrainene). Bilanțul a fost unul deosebit de dureros: 4 membrii ai familiei Stănescu și-au pierdut viața în Transnistria.

O scurtă notă despre un aspect al romilor, de exemplu un grup : Nica Stănescu face parte (probabil) din grupul romilor căldărari.

Categorii

• Deportări

Caracteristici

• Deportarea caravanei
• Deportarea pe jos
• Nomad
• Autorul român

Regiuni

• Moldova

Video

Locație