Deportare rromi Sibiu

Numele satului : Orașul Sibiu, județul Sibiu

Regiune, țara : Regiunea Transilvania, România

Data deportării : Septembrie 1942

Extras din mărturie : 

“[…] Prima oprire a avut loc la Kovaliovka. Romii au fost instalați în case evacuate, 3-4 familii într-o casă. Satul era împărțit în două părți- în prima trăiau romii, iar în cealaltă [localnicii] ucraineni. […] Trupurile erau culese într-o căruță și duse pentru a fi îngropate într-un loc anume. Persoana intervievată și-a pierdut bunica și vara. Mulți romi au fost împușcați fiindcă încercau să iasă din sat, în condițiile în care era interzis să părăsești satul atât pe timp de nopte, cât și ziua. Satul era supravegheat.”

Arhivele românești (dacă există): Persoana intervievată apare, alături de părinții și frații săi, pe o listă de romi sedentari propuși de Chestura Poliției Sibiu pentru deportarea în Transnistria. Lista a fost centralizată în data de 16.08.1942 (ANI, fond DGP, dosar nr. 185/1942, f. 49)

Notă istorică cu privire la romi :

Sibiul (în germ. Hermannstadt, în magh. Nagyszeben) este orașul de reședintă al județului omonim. A fost întemeat de coloniștii sași în secolul al XII-lea pe râul Cibin și, în decursul celor peste opt secole de existentă, a reprezentat un importan centru comercial, administrativ și politic în sudul Transilvaniei (Borș și Nanu 2021, 7). Alături de sași, maghiari și români, la marginea Sibiului s-au așezat și câteva familii de romi în secolul al XV-lea. Inițial, aveau statutul de iobagi regali, primind o serie de imunități fiscale și libertatea de a-și practica meseriile  (fierari, lăutari) în schimbul plății unor taxe și a prestării unor servicii pentru oraș, precum curățarea piețelor publice. La finele secolului al XVIII-lea în urma anexării Transilvaniei în cadrul Imperiul Habsburgic, au fost implementate primele măsuri de sedentarizare și asimilare forțată care vizau transformarea romilor în “neorustici” (Gebora 1932, 84- 85). După ce au primit dreptul de a se stabili și a cumpăra imobile în oraș, numărul romilor din Sibiu a crescut treptat. Recensământul din 1850 a identificat 527 de romi dintr-un total de 15315 de locuitori (SCT 1996: 298- 299). Sub dualismul austro-ungar, politica de asimilare forțată a continuat. Consecințele au devenit pe deplin vizibile după 1918, când Transilvania a fost integrată în România Mare. În cadrul recensământului din 1930 au fost înregistrați doar 285 de romi dintr-un total de 49345 de locuitori, majoritatea sași (RGP 1930, II.1: 410-411). Situația demografică a cunoscut modificări profunde în anii postbelici în urma deportării în masă a sașilor în URSS și a emigrării lor ulterioare în RFG. O parte din casele și pământurile sașilor au fost redistribuite localnicilor români și romi de către regimul comunist.

Notă istorică privind deportarea :

Andrei Sandor și familia sa (părinți și patru frați) au fost recenzați de către autoritățile locale din Sibiu în mai 1942 și propuși spre deportare pe motiv că “erau lipsiți de mijloace de existență sau de ocupație precisă” (ANI, fond DGP, dosar nr. 185/1942, f. 49). Au fost arestați de către jandarmii locali în septembrie 1942 și escortați spre gara din oraș. Tatăl persoanei intervievate nu a fost arestat deoarece era plecat din oraș. Jandarmii au format un convoi de aproximativ 200 de romi, ridicați din Sibiu și din satele din apropiere, și i-au îmbarcat în vagoane de vite, atașate trenului special E6 având destinația Transnsitria.

Odată ajunși în Transnistria, deportații au fost debarcați în Odessa și strămutați în com. Karaliovka (jud. Oceakov). Deportații romi au fost repartizați în casele evacuate ale localnicilor ucraineni și erau supravegheați de jandarmi. Unii deportați au încălcat consemnul de a părăsi localitatea și au mers în satele învecinate în căutarea hranei, însă au fost împușcați de jandarmi. Mulți alți deportați și-au pierdut viața datorită epidemiilor și a foamei (persoana intervievată și-a pierdut bunica și o verișoară).

După 2 ani de suferință, Andrei Sandor si familia sa au reusit să se repatriereze cu ajutorul tatălui, care a venit să îi caute în Transnistria. Utilizând documente false, tatăl a reușit să își îmbarce familia, împreună cu alți 300 de deportați, într-un tren cu direcția România. După o călătorie lungă, deportații au ajuns în Sibiu și au reușit să își recapete casa care fusese românizată.

O scurtă notă despre un aspect al romilor, de exemplu un grup : Andrei Sandor face parte din grupul romilor sedentari. Părinții săi erau negustori și se deplasau sezonier în regiune pentru a-și vinde produsele.

Categorii

• Deportări

Caracteristici

• Autorul român
• Stilul de viață sedentar

Video

Locație