Deportare rromi Veresti

Numele satului : Verești, comuna Verești, județul Suceava

Regiune, țara : Regiunea Moldova, România

Data deportării : Iunie- august 1942

Extras din mărturie :  “La sosirea [în Transnistria] toate bunurile (căruțe și animale) le-au fost confiscate și predate colhozului. Unii [deportați romi] au fost loviți, răniți atunci când au refuzat să predea bunurile. Persoana intervievată a descris lagărul din Basarabia de la Tridube. Lagărul era înconjurat de sârmă ghimpată. În interiorul lagărului se afla un loc pentru gătit. Unii romi dormeau în corturi, alții în colibele repartizate de către bulibași. Lagărul era supraveghear de către jandarmi români. Li se distribuia hrană, însă nu după un program fix. Cu tot riscul de a fi pedepsiți, romii se strecurau afară din tabără pentru a cumpăra mâncare din satul apropiat, situat la o distanță de 6-7 kilometrii. Pentru a-și astâmpăra setea beau apă din Bug. Persoana intervievată a rămas trei luni în lagăr. Mulți [romi] au pierit. Trupurile au rămas neîngropate […]”

Arhivele românești :N/A.

Notă istorică cu privire la romi :  Verești este satul de reședință al comunei omonime din județul Suceava, situat la o distanță de circa 15 km de municipiul Suceava. În jurul anului 1900 avea o populație de 370 locuitori și era situat în apropierea unui nod feroviar (MDGR 1902, V: 740). În Verești, precum și în satul învecinat Hancea, trăiește o importantă comunitate de romi căldărari. În trecut trăiau în corturi și se ocupau cu fabricarea cazanelor din cupru. Au fost sedentarizați în com. Verești în perioada comunistă. O parte din membrii comunități încă mai practică această meserie tradițională.

Notă istorică privind deportarea :

Raitan Stănescu provide dintr-o familie de romi căldărari, care se îndeletnicea cu fabricarea cazanelor de cupru și se deplasa din sat în sat în căruță pentru a le vinde. Familia a fost arestată de jandarmi în vara anului 1942, pe când se afla în apropierea orașului Rădăuți. Li s-au alăturat alte familii de romi nomazi și au format un convoi de căruțe, care a fost escortat de jandarmi din post în post până în Tiraspol.

După ce a ajuns în Transnistria, familia persoanei intervievate a fost internată timp de trei luni în lagărul de la Tridube (jud. Golta). Căruțele și animalele le-au fost confiscate, iar deportații au trăit fie în corturi, fie în bordeie. Rațiile alimentare erau insuficiente și distribuite la intervale neregulate, astfel că deportații erau siliți, în ciuda interdicțiilor, să părăsească în mod clandestin lagărul pentru a face rost de mâncare în satele învecinate. Pentru a-și astâmpăra setea beau apă din Bug. Lipsa alimentelor și a apei potabile, precum și condițiile aspre din lagăr, au făcut multe victime în rândul deportaților. De remarca faptul că în apropiere era situat un lagăr cu deportați evrei. Condițiile de trai erau la fel de groaznice, conform mărturiei persoanei intervievate: în fiecare zi 5-6 deportați evrei mureau de foame, iar cei care încercau să evadeze erau executați, iar trupurile erau aruncate într-o groapă comună.

În anul următor familia persoanei intervievate a fost strămutată în altă localitate (Kovaliovka?), unde a trăit mai multe luni în bordeie făcute din crengi.

Repatrierea în România a avut loc probabil în primăvara- vara anului 1944. O bună parte din drumul spre casă a fost parcurs pe jos.

O scurtă notă despre un aspect al romilor :Raitan Stănescu face parte dintr-o familie de romi căldărari.

Categorii

• Deportări

Caracteristici

• Deportarea caravanei
• Deportarea pe jos
• Nomad
• Autorul român

Regiuni

• Moldova

Video

Locație