Numele satului : Valea Ursului (sat în comuna Tâmna, jud. Mehedinți)
Regiune, țară : Regiunea Olteniei (România)
Data deportării : Septembrie 1942
Extras din mărturie :
“[…] Au ajuns în Karanika. I-au așezat într-un lagăr, într-un grajd. Li s-a zis că trebuie să aștepte ca localnicii ruși să fie evacuați din casele lor [pentru a-i muta pe deportați în locul lor]. Dormeau pe jos, pe paie și pe două pături aduse cu ei. Au rămas acolo două săptămâni […]
Mai târziu, i-au mutat în case. Era o groapă mare unde aruncau cadavrele. Atunci când se umplea, cadavrele erau aruncate de-a valma în grămezi. Grămezile de cadavre se găseau de-a lungul drumului care ducea de la grajduri la puțuri. Grămezile de cadavre erau lăsate acolo.
Încă mai trăiau ruși în sat, se purtau r[u cu ei, îi loveau, nu le dădeau nimic de mâncare. Au rămas un an la Karanika. Nu munceau [copiii], rămâneau tot timpul în casă. Fratele său, tatăl și bunicul au murit din cauza epidemiei și de foame la Karanika […].”
Arhivele românești (dacă există) : N/A
Notă istorică cu privire la romi :
Valea Ursului este un sat situat în comuna Tâmna din județul Mehedinți, situat la circa 35 km de Drobeta Turnu-Severin. La sfârșitul secolului al XIX-lea comuna număra 740 de locuitori (MDGR 1902,V: 606). Alături de români trăiau și câteva zeci de familii de romi sedentari. Conform recensământului general din 1930, Tâmna cuprindea 374 locuitori, dintre care 27 erau romi sedentari (RGP 1930, II.1: 284- 285). În realitate, numărul era mult mai mare, în condițiile în care Legiunea de Jandarmi Mehedinți a identificat 129 de “romi-problemă” pe raza comunei Tâmna în mai 1942 (ANI, fond IGJ, dosar nr. 201/1942: f. 151; 161- 162). Conform mărturiei persoanei intervievate, o parte din acești romi se îndeletniceau cu agricultura.
Notă istorică privind deportarea :
Jandarmii i-au evacuat pe romii din Valea Ursului din propriile case la începutul lunii septembrie 1942. Conform mărturiei persoane intervievate, romii au fost escortați de către jandarmii locali până la gara din Drobeta. Au așteptat pe un câmp din apropiere timp de o săptămână, după ce primarul le promisese că vor primi în curând pământ și bani. În jurul datei de 12.09.1942 au fost îmbarcați în vagoane de marfă, atașate trenului special E8 cu destinația Tighina. După o călătorie în condiții inumane de aproape o săptămână, în decursul căreia mai mulți deportați și-au pierdut viața, au ajuns la destinația în Transnistria (ANI, fond IGJ nr. 126/1942: f. 109; f. 213- 214v).
Odată ajunși în Transnistria, deportații romi și-au dat seama că au fost înșelați și că urmau să muncească în cadrul unui colhoz de lângă Karanika (jud. Oceakov). Sub supravegherea strictă a jandarmilor, deportații au fost mai întâi cazați în niște grajduri, apoi în casele de unde au fost evacuați localnicii ucraineni. Au rămas un an la Karanika, după care au fost strămutați la Vasilievka, unde au fost cazați iar în grajduri timp de un an. Foamea, frigul și tifosul au făcut numeroase victime în rândul romilor (persoana intervievată și-a pierdut fratele, tatăl și bunicul în Karanika). O rază de speranță a apărut atunci când unchiul persoanei intervievate, militar în termen, s-a prezentat în Transnistria și a reușit să își elibereze soția și copiii.
Persoana intervievată s-a repatriat în România mai târziu (probabil în primăvara anului 1944), când trupele româno-germane au început să se retragă din Transnistria. Drumul către casă a fost unul istovitor, iar efortul fizic, lipsa hranei și bombardamentele aviației sovietice au făcut multe victime (persoana intervievată a pierdut un nepot și două mătuși). După ce au mers pe jos o bună parte din drum, familia persoanei intervievate a reușit să se îmbarce într-un tren având destinația Odessa. Urmând traseul Odessa- Tiraspol-Tighina-București, au reușit după mai multe luni să se întoarcă în Tâmna, însă nu și-au putut recupera bunurile, inclusiv casa, naționalizate.
O scurtă notă despre un aspect al romilor, de exemplu un grup : Comuna Tâmna cuprinde o comunitate de romi cărămidari care încă mai practică această ocupație tradițională.