Garla Mare deprtation rroms sedentaire

Numele satului : Gârla-Mare (sat în comuna omonimă, jud. Mehedinți)

Regiune, țară : Regiunea Oltenia (România).

Data deportării : Septembrie 1942

Extras din mărturie : 

“[…] Odată ajunși la Kovaliovka, [deportații romi] au fost cazați în grajdurile unui colhoz. Fratele său (Nicolai) și sora sa (Mărioara) au muri de tifos și de holeră. Cadavrele erau aruncate în șanțurile din spatele grajdurilor. Tinerilor romi le revenea sarcina de a săpa aceste șanțurile și a îngropa cadavrele. Câteodată vărsau benzină pe corpuri și le ardeau.  Li se dădea din când în când [deportaților] porumb.

Primarul purta și el o brasardă, Gărzile erau formate din civili ruși fără uniformă, purtau o brasardă. Erau înarmați. Gărzile nu se apropiau prea mult de grajduri. Se asigurau că nici o persoana nu se apropia de sat. Îi împușcau pe cei care făceau asta. Unchiul său a fost ucis din acest motiv cu o carabină […].”

Arhivele românești (dacă există) : 

Persoana intervievată se regăsesc pe listele de deportare întocmite de Legiunea Jandarmi Mehedinți în vara anului 1942. În cazul comunei Gârla Mare au fost propuși pentru deportare 181 de romi (43 familii), între care și familia persoanei deportate, (ANI, fond IGJ, dosar nr, 127/1942, f. 51).

Notă istorică cu privire la romi :

În comuna Gârla-Mare locuiește una dintre cele mai mari comunități de romi din județul Mehedinți. Situată pe malul stâng al Dunării, la o distanță de aproximativ 55 km de orașul Drobeta Turnu-Severin, comuna număra la sfârșitul secolul al XIX-lea 2480 de locuitori (MDGR 1900, III: 557). În jurul anului 1930 au fost înregistrați în comună 2967 locuitori, între care și 182 romi sedentari (RGP 1930, II: 278- 279). O parte din acești romi, conform mărturiei persoanei intervievate, erau zilieri agricoli care munceau pe pământurile marilor proprietari din zonă.

Notă istorică privind deportarea :

Deportarea romilor sedentari din Gârla-Mare s-a efectuat în mai multe etape. În jurul datei de 25.05.1942  jandarmii locali au efectuat un recensământ în comună și au identificat 214 “romi-problemă” (ANI, fond IGJ, dosar 201/1942,  f. 151- 156). Între 08 și 12.09.21942, jandarmii au ridicat 181 de romi din propriile case din Gârla-Mare și i-au escortat până la Maglavit, iar de aici la Craiova, promițându-le că vor fi împroprietăriți. Convoiul de deportați a poposit 2 zile în Craiova, după care romii au fost îmbarcați în vagoane de marfă care au fost alipite trenului special E8. Trenul a pornit în data de 12.09.1942 având destinația Tighina și, după o călătorie chinuitoare (mai mulți deportați au murit de foame în vagoane), a ajuns la destinație după circa o săptămână (ANI, fond IGJ nr. 126/1942: f. 109; f. 213- 214).

Deportații au sosit la sfârșitul lunii septembrie 1942 în Transnistria și au fost mai întâi așezați în comuna Kovakevka (jud. Oceakov). Au fost cazați în grajdurile unui colhoz și supuși unui regim de muncă forțată, cultivând pământul și primind în schimb rații infime de porumb. Conform mărturiei persoanei intervievate, foamea, tifosul și brutalitatea gărzilor care păzeau colhozul (violuri și execuții sumare) au decimat populația de romi. O rază de speranță a apărut atunci când tatăl, soldat mobilizat întors de pe front, a pornit în căutarea familiei deportate. Tatăl și-a găsit familia în Kovalevka, însă reuniunea a fost de scurtă durată (epidemia de tifos l-a secerat la mai puțin de 3 săptămâni de la sosirea în Transnistria).

Mai târziu, familia persoanei intervievate a fost strămutată în alte localități din jud. Oceakov, precum Korcinskoje și Zabrik și silită să muncească în cadrul unor colhozuri. Mama și bunicii săi au murit de tifos.

De remarcat faptul că persoane intervievată a întâlnit în Transnistria deportați nomazi și evrei (circa 400- 500) care încercau să evadeze. Însă în încercările lor disperate de a trece peste apa înghețată a Bugului, au fost reperați de către gărzile ucrainene și uciși în mod sadic (gărzile aruncau grenade pentru a sparge gheața și provocau astfel moartea deportaților prin înecare).

Repatrierea a avut loc probabil în primăvara anului 1944, când deportații au pornit pe jos spre România în urma trupelor româno-germane care se retrăgeau din Transnistria. Odată ajunși în Gârla-Mare au fost siliți să își refacă gospodăriile distruse (casa le fusese distrusă, iar autoritățile nu le-au oferit compensații).

O scurtă notă despre un aspect al romilor, de exemplu un grup :  O parte din romii din Gârla-Mare sunt lăutari (persoana intervievată este lăutar acordeonist).

Categories

• Deportations

Features

• Rail Deportation
• Romanian Perpetrator
• Sedentary Lifestyle

Regions

• Oltenița

Video

Location