>Numele satului : Ungheni (oraș, raionul Ungheni)
Regiune, tara : Republica Moldova
Data deportării : Iunie- August 1942
Extras din mărturie :
„În 1942 au fost duși într-un lagăr. Erau în Iași atunci când au fost arestați […] Din Ungheni au fost duși la Bălți. Apoi, au pornit spre Ucraina. Au traversat Nistrul la Râbnița. Au mers până la Bug. Încă mai erau escortați de jandarmi români. Îi mituiau pe jandarmi cu obiecte de valoare, argint sau haine pentru a fi lăsați să cumpere lucruri [alimente]. Au murit oameni. Îi aruncau din căruțe. Unii țigani puneau țărână pe cadavre. Alții acopereau chipul morților cu bucăți de pânză sau batice. Erau nevoiți să ascundă banii și obiectele de față de jandarmi. Aceștia se adună atunci când ajungeau în dreptul unui sat. Le spuneau țiganilor să le dea bani dacă doreau să intre în sat să cumpere de mâncare […].”
Arhivele românești (dacă există) :
Un raport întocmit de Legiunea de Jandarmi Iași menționează că 19 nomazi (4 familii) au fost deportați cu propriile căruțe de pe raza orașului la începutul.
lunii iunie (DJANI, fond Circa a Va de Poliție Iași, dosar nr. 5/1942: f. 8-9). Este posibil ca familia persoane intervievate să se fi aflat pe lista deportaților (listă numerică și nu nominală).
Notă istorică cu privire la romi :
Orașul Ungheni este situat pe malul estic al Prutului, lângă granița Republicii Moldova cu România și în dreptul satului omonim (în trecut Bosia) de pe malul vestic al Prutului. După anexarea Basarabiei în 1812, localitatea a fost ridicată la rangul de târg și încorporată volostei (plășii) Bălți. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în târgul Ungheni locuiau 2898 de persoane (DGB 1904: 219). În 1930, după încorporarea Basarabiei în România Mare, în municipiul Bălți au fost înregistrați 30570 locuitori, între care și 33 de romi (RGP 1930, II: 48- 49). Conform mărturiei persoane intervievate, în apropierea orașului Ungheni locuiau și mai multe familii de nomazi (numiți și cătunari). Bărbații erau fierari (confecționau unelte agricole și ustensile), iar femeile erau ghicitoare (“trăgeau în cărți”).
Notă istorică privind deportarea :
Deportarea romilor originari din Ungheni a avut loc în vara anului 1942. Ei se află pe malul vestic al Prutului, în jud. Iași când au fost ridicați de aprovizionare de poliție și jandarmii locali și escortați, în convoi, din post în post de jandarmi până în Transnistria. Pe parcurs s-au alăturat alte zeci de căruțe convoiului, care a urmat următorul itinerariu: Iași- Ungheni- Bălți- Râbnița. Drumul a fost lung și rațiunile de hrană insuficiente Mai mulți romi au murit în timpul deportării, cadavrele lor fiind abandonate de jandarmi pe marginea drumului.
Persoana intervievată menționează că familia sa a fost internată într-un lagăr de pe malurile Bugului (rămas neidentificat). Deportații romi au fost cazați în câteva grajduri, separat de deportații evrei. Aceștia din urmă au fost executați în mod sadic de către gardieni (incinerarea grajdului în care se aflau acești deportați și împușcarea celor care încercau să disperați să fugă).
Conform mărturiei persoane intervievate, romii au fost cruțați deoarece Regina Maria ar fi trimis avioane care ar fi fost distribuite manifeste în Transnistria în care se cerea ca țiganii să nu fie uciși (evident, Regina Maria decedate încă din anul 1938; pentru mai multe detalii asupra multe). acest „mit”, vezi Furtună 2015: 49).
Existența romilor din Ungheni a fost marcată de numeroase lipsuri în cei 2 ani cât au stat în lagăr. Căruțele și caii le-au fost confiscate, însă li sa permis să păstreze uneltele pentru a confecționa obiecte de uz casnic pentru țăranii din satele învecinate. Deportații nu primeau rații fiind nevoiți să vândă puține alimentare, unelte confecționate și moned de aur în schimbul hranei (făceau troc cu țăranii din satele învecinate). Deportații care încercau să părăsească lagărul pentru a merge în satele învecinate în căutarea hranei au fost împușcați de către jandarmi (persoana intervievată a pierdut astfel doi buni și o soră). Frigul și lipsa hranei au contribuit la creșterea mortalității în rândul deportaților romi.
Repatrierea a aut loc după primăvara anului 1944, când trupele sovietice au reocupat Transnistria și Basarabia.
O scurtă notă despre un aspect al romilor, de exemplu un grup : Romii cătunari au fost sedentariți forțat de autoritățile sovietice în anii postbelici. O parte, inclusiv familia persoanei intervievate, s-au stabilit în orașul Soroca.
Categories
Features
Regions
Video
Location
Related Testimonies
Added By Catalin Biban
Please sign in to see contact details.