Deportare rromi Sâmbata de Jos

Numele satului : Sat Sâmbăta de Jos, comuna Voila, jud. Sibiu

Regiune, țara  : Regiunea Transivania, România

Data deportării  : Iunie- august 1942

Extras din mărturie :

“După ce a sosit [în Transnsitria], persoana intervievată a fost strămutată într-un câmp pustiu și i s-au confiscat toate bunurile. Tabăra nu era împrejmuită. Romii făceau troc pentru a-și procura hrană. În acest scop mergeau într-o piață care se găsea lângă tabără deoarece romii nu aveau dreptul de a merge în sat. Cei care nu aveau nimic de dat la schimb mureau. Trupurile erau aruncate în râu […]”

Arhivele românești (dacă există) : N/A.

Notă istorică cu privire la romi :

Satul Sâmbăta de Jos (în germ. Untersombath, în magh. Alsószombatfalva) face parte din comuna Voila din județul Brașov și este așezat pe Valea Oltului, la o distanță de circa 60 km de municipiul Sibiu. Acest sat cu vechi origini medievale a fost locuit preponderent de români, alături de care s-au stabilit mai târziu și câteva familii de maghiari și romi (Daiconovich 1904, 3: 875). În anul 1850 locuiau în comuna  Sâmbăta de Jos 434 persoane (majoritatea români), între care și 7 romi (SCT 1996, 98- 99). În cadrul recensământul din 1930 au fost înregistrați în comuna 252 locuitori, dintre care 32 erau romi sedentari (RGP 1930, II.1: 192- 193). Cercetările de teren din anii interbelici au identificat alți 30 de romi corturari în localitate, care duceau un trai seminomad (Chelcea 1944, 82). Unii aveau case și loturi de pământ, însă se deplasau periodic în satele din sudul Transilvaniei pentru a-și vinde cazanele și ustensilele din cupru.

Notă istorică privind deportarea :

Maria Căldăraru și familia sa locuiau în Sâmbata de Jos, aveau casă și animale și lucrau ca zilieri agricoli pentru proprietarii din sat. În vara anului 1942 au fost arestați de jandarmi, sub pretextul că urmau să fie împroprietăriți în Transnistria. Familia Căldăraru și-a vândut în grabă bunurile și animalele și a părăsit satul cu propria căruță, sub paza jandarmilor. A fost format un convoi de căruțe, care a fost escortat din post în post de jandarmi, pe ruta Galați- Tiraspol, până în Transnistria.

După aproape 3 luni de drum, convoiul de romi a ajuns în Transnistria. Bunurile le-au fost confiscate și deportații romi au fost inițial strămutați într-un câmp pustiu. Condițiile aspre de viață (frigul, lipsa hranei și epidemiile) au făcut numeroase victime. Puținii deportați care au reușit să înșele vigilența jandarmilor și să păstreze câteva bunuri făceau troc cu localnicii ucraineni, primind în schimb alimente.

În cursul anului 1943, familia Mariei Căldăraru a fost strămutată în comuna Vradiovka (jud. Golta). Alături de apropae alți 100 de deportați romi din regiunea Sibiu, Maria Căldăraru a locuit aproape 2 ani în grajdurile insalubre ale unui colhoz. A fost supusă unui regim de muncă forțată, lucrând pe câmp (recolta floarea-soarelui și cartofi) în schimbul unor rații de hrană infime. Familia sa a supraviețuit făcând troc cu localnicii.

Repatrierea a avut loc probabil în primăvara-vara anului 1944, când trupele române și germane au început să se retragă in Transnistria în fața înaintării Armatei Roșii. O bună parte din drumul spre casă a fost parcurs pe jos. După ce au trecut granița în România, deportații s-au îmbarcat într-un tren în Crasna și au ajuns în Brașov.

O scurtă notă despre un aspect al romilor, de exemplu un grup : Maria Căldăraru face parte din neamul romilor corturari. Adrian Nicolae Furtună și Oana Burcea i-au luat un interviu în 2017, în care a furnizat detalii interresante cu privire la tragedia deportării în Transnistria (vezi Furtună 2018, 49- 54)

Categorii

• Deportări

Caracteristici

• Deportarea caravanei
• Nomad
• Deportarea feroviară
• Autorul român

Regiuni

• Transilvania

Video

Locație