Numele satului: Tâmna (sat în comuna omonimă)
Regiunea, Țara: Județul Mehedinți, Regiunea Oltenia (România)
Data deportării: septembrie 1942 și luna specifice (nu sunt menționate în interviu, dar rapoartele oficiale indică date ca fiind 12.09.1942)
Extras din martie:
„Romii au rămas două zile în curtea [Jandarmeriei], apoi toți romii din regiune au fost îmbarcați într-un tren cu cincisprezece vagoane. În fiecare vagon era câte un jandarm. Romilor li sa spus că sunt evacuați la muncă în colhozuri. reușit să scape. Călătoria a durat 15 zile.
“[Deportații romi] au sosit în iarna anului 1942. Erau 14.000. Până în vara următoare, doar 4.000 mai erau în viață. Restul au murit de tifos, foamete și alte boli […]”
Arhivele Românești (dacă sunt disponibile)
Romii deportați din Tâmna sunt menționați într-o serie de documente oficiale (rapoarte, liste nominale ale deportaților etc.) emise de Inspectoratul General al Jandarmeriei (IGJ) între 1942–1944. În timpul recensământului efectuat în mai 1942, jandarmeria locală a identificat 123 de „romi problemă” în comuna Tâmna, propuși spre deportare (ANIC, IGJ nr. 201/1942: f. 161–162). Aceiași jandarmi au întocmit liste nominale cu cei 116 romi (capi de familie, soți și copii) deportați din Tâmna la 12.09.1942 (ANIC, dosar IGJ nr. 127/1942: f. 53–55). Numele persoanei intervievate (Rafael Matei, născut în 1930) nu apare pe aceste liste, dar este menționat un anume Nicolae Matei, deportat împreună cu soția și cele trei fiice (ANIC, dosar IGJ nr. 201/1942: f. 161).
Notă istorică despre romi:
Tâmna este un sat din comuna omonimă din județul Mehedinți (Oltenia), situat la aproximativ 35 km de orașul Turnu-Severin. La începutul anilor 1900, comuna avea o populație medie de 740 de locuitori. Alături de români, locuiau aici câteva zeci de familii de romi sedentari. Conform recensământului general din 1930, Tâmna avea 374 de locuitori, dintre care 27 erau romi sedentari care păstrează limba maternă (RGP 1930, vol. II.1: 284–285). Conform mărturiilor, romii din Tâmna, inclusiv tatăl persoanei intervievate, erau cărămidari de meserie – o ocupație tradițională practică și astăzi de cărămidarii romi din Tâmna.
Notă istorică despre deportare:
Deportarea romilor din Tâmna a fost efectuată de jandarmii locali în jurul datei de 10.09.1942, când 116 romi (14 familii) au fost scoși din locuințele lor și escortați — fie pe jos, fie cu căruța — până la Drobeta Turnu-Severin (dosar ANIC IGJ nr. 1942–5). Potrivit persoanelor intervievate, deportaților li se permite doar să transporte bagaje de mână (bunurile lor fiind naționalizate). După ce au fost ținuți timp de două zile în custodia Jandarmeriei din Drobeta, romii au fost încărcati în 15 vagoane atașate trenului special E8, care a plecat spre Tighina pe 12.09.1942. După o călătorie în condițiile inumane, trenul E8 a ajuns la destinație aproximativ o săptămână mai târziu (ANIC, IGJ nr. 126/1942, f. 109; 213–214v).
Odată ajunși în Transnistria, romii au fost stabiliți în mai multe state (Koroliovka, Mostovoi, Varvarovka, Karanika) de lângă râul Bug și forțați să muncească în colhozuri sau ferme agricole. Satele erau păzite de jandarmi și miliții compuse din etnici germani (Selbstschutz Volksdeutsche), care îi tratau pe romi cu brutalitate și efectuează execuții sumare. Persoana intervievată a fost martoră la cum romii care încercau să scape au fost prinși și arși de vii în fața celorlalți deportați. Condițiile de viață din Transnistria erau extrem de dure, iar peste zece mii de romi au pierit din cauza bolilor, frigului și foametei. Persoana intervievată a evadat de două ori, dar a fost prins de trupele germane și române și interne în lagărul Trihati.
Întoarcerea în România a avut loc în primăvara anului 1944, când a fost emis un ordin de repatriere pentru cetățenii români din Transnistria. Persoana intervievată sa întors pe jos la Tiraspol, apoi a trecut granița cu familia sa și sa întors la Tâmna (casa îi fusese naționalizată).
O scurtă notă despre un aspect al romilor, de exemplu, un grup:
Satul Tâmna găzduiește o comunitate semnificativă de cărămidari romi.