Deportare rromi Calarasi

Numele satului : Municipiul Călărași, județul Călărași

Regiune, țară : Regiunea Muntenia (România)

Data deportării :Iunie- August 1942

Extras din mărturie :

“[…] Au fost instalați în niște bordeie într-un câmp mare, în condiții foarte grele (dormeau direct pe pământ). Acolo se aflau deja alți deportați romi.

Inițiaț erau 15 membri ai familiei, însă doar 3 dintre ei au supraviețuit. Unele rude au fost împușcate de către trupele germane, au putut să le îngroape trupurile. Bordeiele (niște gropi săpate direct în pământ) erau foarte mici. Nu își puteau procura decât paie de pe câmp pentru a-și încropi un pat. Ucrainenii (denumiți “ruși”) veneau în fiecare zi să caute muncitori [agricoli], iar cei care se împotriveau erau bătuți pe loc.”

Arhivele românești (dacă există) : N/A.

Notă istorică cu privire la romi :

Municipiul Călărași (în trecut satul Lichirești, mai târziu târgul Călărași), situat pe brațul Borcea al Dunării, reprezintă cea mai importantă așezare urbană din județul cu același nume. Satul Lichirești, pe vatra căruia a fost întemeiat ulterior târgul, a fost atestat documentar în jurul anilor 1590. Punct de trecere între Imperiul Otoman și Muntenia, satul a evoluat la stadiul de târg în secolul al XVIII-lea și și-a mărit populația, atrăgând meșteșugari și negustori din Dobrogea. Integrat în circuitul comercial dunărean, târgul Călărași (așa cum începe să fie numit începând cu anii 1740) a cunoscut o rapidă dezvoltare urbană în prima jumătate a secolului al XIX-lea (Panait 1985, 143).

Alături de bulgari, evrei și greci, s-au așezat în târg și grupuri de romi. O statistică din anul 1833 a recenzat într-o mahala din târgul Călărași 15 robi romi (slugi boierești) (Tudor și Țiripan 2003, I: 75). La sfârșitul secolului al XIX-lea s-au instalat la marginea orașului alte grupuri de romi spoitori, aduși de marii proprietarii din zonă pentru a fi folosiți ca zilieri agricoli. Acești romi duceau un trai seminomad, circulând în satele din apropiere pentru a-și exercita meseria (spoirea cu cositor a vaselor), dar practicând și munci agricole sau fabricarea de cărămizi/chirpici. O parte dintre ei au primit mici loturi de pământ în urma reformei agrare din 1921. În anul 1930 au fost recenzați în orașul Călărași 18053 de locuitori, între care și 860 romi (Recensământ 1930, II.1: 230- 231).Cei mai mulți locuiau într-un cartier aflat la 500 m de oraș, denumit mahalaua sau cartierul Spoitori (Tudor și Țiripan 2003, II: 39- 40).

Notă istorică privind deportarea :

Franț Stănescu și familia sa (în total 15 persoane) au fost arestați de jandarmi în vara anului 1942. Au fost deportați în Transnitria cu propriile căruțe, sub escorta jandarmilor, mergând din sat în sat până la granița estică a țării. Când au trecut granița în Transnistria, jandarmii le-au confiscat bunurile și banii, iar femeile rome au fost abuzate.

După ce au ajuns în Transnistria, familia Stănescu a fost strămutată îm apropiere de Tridube (jud. Golta), în apropierea malurilor Bugului. Au fost înghesuiți în bordeie mici, săpate în pământ, iar ca hrană primeau mici rații lunare, în schimbul cărora erau obligați să participe la muncile câmpului. Un localnic ucrainean venea aproape zilnic pentru a-i lua pe deportații să lucreze la fermele din apropiere. Romii care refuzau riscau să primească pedepse corporale din partea gărzilor care îi supravegheau. Siliți de lipsa hranei, unii deportați mergeau pe ascuns în localitățile învecinate în căutarea mâncării (unii mergeau la un iaz din apropiere pentru a culege scoici). Mulți au murit datorită foamei, a frigului și a tifosului, iar trupurile le-au fost înhumate în gropi comune. Alții au căzut victimă execuțiilor sumare organizate de trupele germane, precum și abuzurilor (violuri și crime).

Persoana intervievată a reușit să se reîntoarcă în țară în primăvara-vara anului 1944, odată cu înaintarea trupelor sovietice în Transnistria. Drumul de întoarcere a fost lung și plin de greutăți: la Tiraspol, Franț Stănescu și-a pierdut doi frați, iar în Iași mama sa a decedat. Familia sa a suferit pierderi grele: din 15 persoane deportate în 1942, doar 4 au supraviețuit.

O scurtă notă despre un aspect al romilor, de exemplu un grup : Rom căldărar (sau spoitor?)

Categorii

• Deportări

Caracteristici

• Deportarea caravanei
• Deportarea pe jos
• Nomad
• Autorul român

Regiuni

• Muntenia

Video

Locație