Deportare rromi Cincu Mare

Numele satului : Satul Cincu (în trecut Cincu Mare), comuna Cincu, județul Brașov

Regiune, țara :  Regiunea Transilvania, România

Data deportării : Iunie- August 1942

Extras din mărturie : “[…] La un moment dat, [deportații] romi și-au construit bordeiei, însă rușii le-au dat foc. După acest episod, romii au fost strămutați în alt colhoz, în niște grajduri în care au locuit timp de 3 ani. Trăiau mai mult de 300 de romi în aceste grajduri. Mulți au murit. Trupurile le-au fost aruncate în niște șanțuri fără să fi fost îngropate. Câțiva membrii ai familiei persoanei intervievate, doi frați și bunicii, au murit de foame în Transnistria.”

Arhivele românești (dacă există) : N/A.

Notă istorică cu privire la romi :

Cincu (în trecut Cincu Mare, în germ. Grossschenk, în magh. Nagysink) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, situată la o distanță de 18 km de orașul Agnița. Satul a fost întemeiat de coloniști sași la mijlocul secolului al XII-lea și s-a transformat rapid într-un centru administrativ (sediul Scaunului de Schenk) și economic regional, în care se organizau periodic târguri (Diaconovich 1898, I: 837). De-a lungul timpului s-au stabilit în sat familii de maghiari, români și romi. Recensământul populației din 1850 a înregistrat în comuna Cincu 2368 de locuitori, între care 1475 de sași, 808 români, 331 de romi și 1 maghiar (SCT 1996: 84- 85). Situația demografică s-a schimbat în anii interbelici, când au fost recenzați în comună 2449 de locuitori, între care 1206 români, 1112 sași, 122 de maghiari și doar 3 romi (RGP 1930, II.1: 192-193). Conform mărturiei persoanei intervievate, în Cincu locuiau circa 10 familii de romi în epoca interbelică. Datorită exodului populației săsești din anii postbelici, mai multe familii de romi au fost strămutate în sat și au primit loturi de pământ.

Notă istorică privind deportarea : 

Sofia Căldăraru, împreună cu familia (părinți și 7 copii), a fost arestată de către jandarmii locali în vara anului 1942 și evacuată în Transnsitria în cadrul primului val de deportări care viza romii nomazi. Jandarmii le-au spus deportaților să se pregătească pentru a fi strămutați în Ucraina cu propriile căruțe.

Familia a sosit probabil în Transnistria la sfârșitul verii anului 1942. A fost strămutață într-un colhoz, iar căruțee și animalele le-au fost confiscate. Deportații au fost cazați în niște grajduri din apropierea colhozului (dormeau pe paie și se aprovizionau cu apă din Bug) și au fost supuși unui regim de muncă forțată, primind în schimb rații infime de hrană.

După un timp, familia Sofiei Căldăraru a fost transferată la un alt colhoz (a rămas aici timp de 3 ani). Circa 200 de romi au fost îngrămădiți într-un grajd, în condiții insalubre și fără a primi rații suficiente de hrană. Drept urmare, mulți deportați au murit datorită epidemiilor și a foamei, iar trupurile le-au fost aruncate în șanțuri și gropi comune. O parte dintre deportați și-au pierdut viața în urma execuțiilor sumare (un număr de 30-40 de romi au fost împușcați de gărzile ucrainene).

Repatrierea în România a avut loc probabil în primăvara-vara anului 1944. Sofia Căldăraru și familia sa au beneficiat de ajutorul unei anume Ana, care ar fi lucrat în cadrul unui minister (?) și ar fi intervenit pentru a pune capăt execuțiilor sumare. Aceeași persoană ar fi ajutat familia Căldăraru să se îmbarce într-un tren și să treacă granița în România.

O scurtă notă despre un aspect al romilor, de exemplu un grup : Sofia Căldăraru face parte din grupul romilor căldărari. În anii interbelici duceau un mod de trai seminomad (aveau case în Cincu, însă călătoreau din satele din regiune pentru a-și vinde produsele).

Categorii

• Deportări

Caracteristici

• Deportarea caravanei
• Deportarea pe jos
• Nomad
• Autorul român

Regiuni

• Transilvania

Video

Locație