Deportare rromi Ciurea

Numele satului : Comuna Ciurea, județul Iași

Regiune, țara : Regiunea Moldova (România)

Data deportării : Iunie- iulie 1942

Extras din mărturie :

“Au venit [soldații] nemți la noi [la bordeiele deportaților]. Au venit să vadă, au intrat în Primărie, au venit să patruleze, să vadă că nu au fugit. Dar unde să fugi?  Veneau câte 20, 30, făceau patrulă roata-nprejur, mergeau, se uitau că erau bordeiele pline cu oameni acolo, că erau și morți, erau vreo 200-300 de morți, nu erau îngropați. Stăteau acolo, de la Primăria [din Tridubi] era o groapă mare și erau dați în groapă. Morții erau țigani. Dacă mureau în bordei, îi aducea acolo, spunea la polițai că este un mort, îl aducea și îl arunca în groapa aceia.”

Arhivele românești (dacă există) :

În cadrul recensământului din mai 1942, Chestura de Poliție Iași a identificat pe teritoriul orașului Iași un număr de 19 nomazi (4 sălașe cu 4 căruțe), pe care i-au deportat în Transnistria la începutul lunii iunie 1942 (ANI, Fond Circa a V-a de Pol. Iași, dosar nr. 5/1942: f. 7-9). Este posibil ca acești nomazi să fi provenit din comuna Ciurea, situată în apropierea orașului Iașului.

Notă istorică  cu privire la romi :

Comuna Ciurea este situată pe malurile râului Nicolina, la circa 10 km sud de municipiului Iași. Satul Ciurea a fost atestat documentar în secolul al XVII-lea și a intrat sub stăpânirea Mănăstirii Hlincea. Este posibil ca primii romi să se fi stabilit în sat în calitate de robi mănăstirești (Brumă 2018, 51). Mențiunile documentare referitoare la romi sunt destul de sumare. În jurul anului 1899 satul avea 383 locuitori sau 74 de familii (MDGR 1899, II: 461). În cadrul recensământului din 1930 au fost înregistrați în comuna Ciurea 769 de locuitori, între care și 1 rom sedentar (RGP 1930, II: 248- 249).

Începând cu anii 1950 un număr important de romi căldărari au fost așezați în cătunul Zanea arondat comunei Ciurea, ca parte a procesului de asimilare și sedentarizare forțată a populației nomade inițiat de regimul comunist. Mulți căldărari proveneau din diverse regiuni ale Moldovei (Brăila, Buzău, Iași) și supraviețuiseră deportărilor în Transnistria. Se îndeletniceau cu prelucrarea și colectarea cuprului și aluminiului; confecționau cazane, alambicuri și căldări, pe care le vindeau din sat în sat și pe la iarmaroace (Brumă 2018, 84).

Notă istorică privind deportarea : 

Familia lui Istrate Stănescu se ocupa cu prelucrarea metalelor și călătorea din sat în sat în căruță pentru a-și vinde obiectele din cupru și aluminiu. În cursul lunii iunie sau iulie 1942, familia a fost arestată de jandarmi și escortată din localitate în localitate, probabil pe ruta Oancea-Tiraspol, spre Transnistria.

Odată ajunși în Transnistria, familia persoanei intervievate a fost așezată în apropierea localității Tridubi din jud. Golta, în apropierea Bugului. Toate bunurile (căruțe, animale, aur) le-au fost confiscate după ce au ajuns la destinație. Deportații au locuit în bordeie săpate pe jumătate în pământ, într-un lagăr înconjurat de un gard de sârmă ghimpată și păzit de jandarmi. Romii au fost supuși unui regim de muncă forțată, fiind siliți să meargă în pădurea din apropiere pentru a tăia lemne în schimbul unor rații infime de mâncare (făină și cartofi). În ciuda sancțiunilor aspre, unii dintre ei se strecurau afară din tabără și mergeau în căutarea hranei, riscând să fie împușcați de către jandarmi. Trupele germane patrulau prin zonă și veneau uneori în lagăr pentru a comite abuzuri (bătăi, violuri etc.). Mulți deportați au pierit datorită frigului, lipsei alimentelor și a tifosului, iar trupurile au fost înhumate într-o groapă comună din apropiere.

În ciuda numeroaselor lipsuri, au existat momente de solidaritate între deportații romi și evreii internați într-un lagăr din apropiere, lângă gara din Tridubi. Astfel, persoana intervievată a întâlnit o tânără deportată, fiica unui comerciant evreu din Iași pe care îl cunoștea. I-a aruncat un cartof prin gardul lagărului, însă jandarmul care îi supraveghea a împușcat-o.

Repatrierea romilor a avut loc în primăvara anului 1944, în urma trupelor române și germane care se retrăgeau din Transnistria în fața înaintării Armatei Roșii. Drumul de întoarcere către România a fost plin de greutăți, iar datorită frigului și a epuizării mulți romi au pierit (inclusiv mama, sora și fratele persoanei intervievate).

O scurtă notă despre un aspect al romilor, de exemplu un grup :  Romi căldărari care se îndeletniceau cu fabricarea de obiecte și ustensile din cupru și aluminiu.

Categorii

• Deportări

Caracteristici

• Deportarea caravanei
• Deportarea pe jos
• Nomad
• Autorul român

Regiuni

• Moldova

Video

Locație