Deportare Rromi Varatec Suceava

Numele satului : Satul Văratec, comuna Salcea, județul Suceava

Regiune, țară : Regiunea Moldova, România

Data deportării : 1943

Extras din mărturie :

“În timpul iernii, persoana intervievată și familia sa au trăit în corturi ridicate pe un câmp pustiu, destul de departe de satul rusesc [din Transnistria]. Erau de jandarmi români, care supravegheau corturile și bordeiele [unde locuiau deportații]. […] Luau apă din fântâni. Părinții persoanei intervievate mergea în satul [învecinat] pentru a face troc cu rușii. Nu primeau deloc rații alimentare, trăiau din troc.”

Arhivele românești (dacă există) :  N/A.

Notă istorică cu privire la romi : 

Satul Văratec face parte din comuna Salcea și este situat în județul Suceava, la o distanță de circa 10 km de orașul Suceava. 1910: Satul Văratec grupa 145 gospodării şi 654 suflete. În acest an, 60 capi de familie aveau strânşi, la Casa de Economie, 15.210 lei. Recensămintele ulterioare înregistrează un spor demografic nespectaculos; în 1912 – 160 gospodării şi 687 suflete (332 bărbaţi, 355 femei), în 1930 1912 – 196 gospodării şi 871 suflete (420 bărbaţi, 451 femei; 869 români, un german şi un rus), în 1956 1912 – 329 gospodării şi 1.047 suflete (518 bărbaţi, 529 femei), în 1966 1912 – 371 familii şi 1.274 suflete (627 bărbaţi, 647 femei), iar în 1971 1912 – 1.372 suflete. 2004: În Văratec trăiau 1.447 locuitori, 468 case şi 9 proprietari de utilaje agricole, cele mai frumoase case fiind construite de Ovidiu Miron, Aurel Chihaia, Dragoş Aghiorghicesei, Viorel Miron, Costache Mitrea şi Dumitru Stanciu.

însă nu apar mențiuni clare despre romi. În prezent, în satul Văratec trăiesc mai multe familii de romi căldărari, posibil așezate aici în perioada comunistă.

Notă istorică privind deportarea :

Se pare că persoana intervievată și familia sa nu au fost deportate în timpul primul val (iunie- august 1942), ci ulterior (posibil 1943), din moment ce nu au stat în Transnistria decât 6 luni. Familia persoanei deportate au fost arestate de jandarmi și silită să se alăture unui convoi de circa 30 de căruțe. Sub escorta jandarmilor, familiile de romi nomazi au fost conduse din post în post până la granița cu Transnistria.

După ce au ajuns în Transnistria, deportații romi și-au ridicat tabăra într-un câmp din apropierea unui sat (persoana intervievată nu își mai amintește numele). Tabăra era supravegheată de jandarmi români. Deportații își luau singuri apă dintr-o fântână din apropiere, însă nu primeau rații de hrană, fiind astfel siliți să facă troc cu localnicii ucraineni. Lipsa hranei și epidemiile au făcut numeroase victime în rândul deportaților (persoana intervievată și-a pierdut ambii părinți și 7 frați în Transnistria).

Repatrierea a avut probabil loc în primăvara-vara anului 1944. Puținii supraviețuitori romi au parcurs lungul drum către țară fie pe jos, fie în căruțele pe care au reușit să le recupereze de la colhoz.

O scurtă notă despre un aspect al romilor, de exemplu un grup : Persoana intervievată aparține unei familii de romi căldărari.

Categorii

• Deportări

Caracteristici

• Deportarea caravanei
• Deportarea pe jos
• Nomad
• Autorul român

Regiuni

• Moldova

Video

Locație