Deportare rromi Arpasu de jos

Numele satului : Sat Arpașu de Jos, comuna omonimă, jud. Sibiu

Regiune, țara : Regiunea Transilvania, România

Data deportării : Iunie- August 1942

Extras din mărturie :

“Persoana intervievată a fost [deportată] în Crimka împreună cu grupul din care făcea parte. Au fost strămutați în bordeie în afata satului. În primăvara [următoare] au fost scoși la muncile agricole. Erau plătiți în alimente. Din milă, sătenii le mai dădeau uneori mâncare. Scoteau apă din fântânile din sat. Mulți au murit acolo de foame. Trupurile le-au fost înhumate în gropi comune. Persoana intervievată a pierdut 5 membrii ai familiei, inclusiv tatăl, mama și bunica.”

Arhivele românești (dacă există): Un raport al Preturii raionului Golta, datat 13.08.1943 menționează furturile comise de deportații romi în raza postului de jandarmi Crimka, unde a fost deportată și familia Lisavetei Căldăraru. Împinși de lipsuri materiale, acești deportați mergeau pe ascuns în pădurea și satele din jur pentru a face rost de lemne de foc și produse agricole, în ciuda amenințărilor cu represalii severe din partea jandarmilor (Achim Documente, 2: doc. Nr. 454).

Notă istorică cu privire la romi :

Arpașu de Jos (în germ. Unterarpash, în magh. Alsóárpás) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, situată la o distanță de circa 45 km de municipiul Sibiu. Așezat pe malul stâg al Oltului, Arpașu de Jos reprezintă unul dintre cele mai vechi sate din Țara Făgărașului, atestat documentar încă din 1223 (Diaconovich 1898, I: 270)

Populația a fost preponderent românească, iar la recensământul din 1850 au fost înregistrați și 53 de romi dintr-un total de 903 locuitori (SCT 1996: 300- 301). În anul 1930 au fost recenzați în comună 111 romi dintr-un total de 1179 locuitori (RGP 1930, II.1: 192- 193). Conform mărturiei Lisavetei Cădăraru, în sat mai locuiau, alături de acești romi sedentari, încă 30 de familii de romi nomazi în perioada interbelică. Ei se îndeletniceau cu fabricarea cazanelor și ustensilelor de cupru, precum și cu vânzarea cailor.

Notă istorică privind deportarea :

Familia Lisavetei Căldăraru a fost arestată în satul Arpașu de Jos de către jandarmi în vara anului 1942, sub pretextul că urmau să fie trimiși la Bug pentru a li se da de lucru. Deportarea s-a efectuat cu propria căruță, iar familia Căldăraru s-a alăturat unui convoi care a fost escortat de jandarmi, din post în post, până la graniță. Evidența deportaților era verificată periodic, iar romii care nu se conformau ordinelor jandarmilor din escortă erau pedepsiți aspru.

După o călătorie de aproape o lună și jumătate, familia Lisavetei Căldăraru a ajunst în Transnistria. Grupul a fost strămutat în com. Crimka (jud. Golta) și a locuit în prima iarnă în bordeie săpate în apropierea satului. În primăvara anului 1943 deportații au fost supuși unui regim de muncă forțată, participând la muncile câmpului în schimbul unor rații de hrană. Uneori deportații mai primeau mâncare din partea localnicilor ucraineni. Rațiile fiind insuficiente, unii romi mergeau pe ascuns în satele din împrejurimi și în pădure pentru a face rost de hrană și lemne de foc. Amenințarea cu represalii severe era mereu prezentă: persoana intervievată a auzit că doi romi au fost împușcați pentru că plecaseră să fure niște ceapă. Mulți deportați au murit datorită lipsei alimentelor, iar trupurile le-au fost înhumate într-o groapă comună. Lisaveta Căldăraru a pierdut în Transnistria 5 membrii ai familiei, inclusiv tatăl, mama și bunica.

Repatrierea a avut loc probabil în primăvara-vara anului 1944, când trupele române și germane au început să se retragă din Transnistria în fața înaintării Armatei Roșii. Lisaveta Căldăraru și alți supraviețuitori romi s-au îmbarcat într-un tren de marfă și au călătorit până în România (Brașov).

O scurtă notă despre un aspect al romilor, de exemplu un grup : Lisaveta Căldăraru aparține grupului de romi căldărari.

Categorii

• Deportări

Caracteristici

• Deportarea caravanei
• Nomad
• Autorul român

Regiuni

• Transilvania

Video

Locație