Deportare rromi Brateiu

Numele satului : Sat Brateiu, comuna Bratei, județul Sibiu 

Regiune, țara : Regiunea Transilvaniei, România

Data deportării : Iunie- august 1942

Extras din mărturie :“Grupul din care făcea parte persoana intervievată a fost stămutat într-u câmp pustiu, fără nici un fel de împrejmuire, situat lângă niște sate ale căror nume nu și le mai amintește. Pentru a supraviețui, romii au muncit pentru săteni (prestau munci agricole în calitate de zilieri). Au fost deportați timp de doi ani. Grupul nu mai avea bulibață deoarece se găsea în altă țară și regulile erau diferite. În acel loc a întâlnit mai multe grupuri de romi deportați, precum lăieși, ursari, corturari, rudari și romi sedentari. Mulți romi au murit în timpul deportărilor. Trupurile le-au fost îngropate în niște gropi mici.”

Arhivele românești : N/A.

Notă istorică cu privire la romi : Brateiu este un sat din comuna omonimă din județul Sibiu, situat la circa 5 km de Mediaș. Localitatea are o istorie multiseculară, fiind fondată de coloniști sași în secolul al XIII-lea. Structura sa demografică s-a modificat profund în anii postbelici în urma deportărilor în masă a populației germanofone în URSS și a emigrării sașilor în RFG. Noul regim comunist a sedentarizat în unele zone depopulate și case părăsite romi corturari, care până în acel moment au dus un mod de viață seminomad. Până în anii 1950- 1960, corturarii trăiau, după cum indică și numele, în corturi și confecționau cazane, unelte și ustensile din metal (Burcea 2015, 619). Familiile se deplasau din sat în sat în căruțe pentru a-și vinde produsele localnicilor. Acest meșteșug secular încă mai este practicat în rândul corturarilor din Brateiu, care constituie una dintre cele mai mari comunități de romi tradiționali din sudul Transilvaniei.

Notă istorică privind deportarea :

Familia persoanei intervievate a fost arestată în satul Brateiu în vara anului 1942. Toți nomazi care se găseau pe raza satului au fost ridicați de către jandarmi, sub pretextul că urmau să primească pământ în Transnistria. Deportații romi și-au încărcat bunurile în căruțe și au pornit, sub escorta jandarmilor, spre Transnistria. Când au trecut granița, căruțele, caii și obiectele de valoare le-au fost confiscate. Astfel, au fost siliți ca următoarea etapă a traseului să o parcurgă pe jos.

După ce a ajuns în Transnistria, grupul de romi corturari a fost strămutat într-un câmp pustiu din apropierea unor sate (persoana intervievată nu își mai aduce aminte numele). Alături de corturari, în acel loc au mai fost strămutați și alte neamuri de romi (lăieși, ursari, rudari și sedentari). Dat fiind că nu primeau rații alimentare, mulți romi erau nevoiți să muncească pentru localnicii ucraineni, în calitate de zilieri, pentru a face rost de hrană, expunându-se astfel unor mari riscuri. Persoana intervievată a amintit că un mic grup de romi, plecat în căutarea hranei, a fost masacrat  probabil de trupele care patrulau în regiune. Mulți romi au murit datorită lipsurilor materiale și a epidemiilor, iar trupurile au fost îngropate de ceilalți deportați. Bilanțul deportărilor a fost deosebit de tragic: persoana intervievată a pierdut 5 membrii ai familiei în Transnistria.

Puținii supraviețuitori romi s-au repatriat probabil în primăvara-vara anului 1944. Drumul de întoarcere a fost lung și obositor; o parte a fost parcurs în căruță,  o parte pe jos.

O scurtă notă despre un aspect al romilor :Ița Căldăraru face parte din grupul de romi corturari din Transilvania. Tragedia acestui grup a mai fost documentată într-o serie de interviuri cu supraviețuitori ai deportărilor în Transnistria (Furtună 2012, 17- 51; Furtună 2018, 38- 61).

Categorii

• Deportări

Caracteristici

• Deportarea caravanei
• Deportarea pe jos
• Nomad
• Autorul român

Regiuni

• Transilvania

Video

Locație