Deportare Rromi Dolhestii Mici

Numele satului : Satul Dolheștii Mici, com. Dolhești, jud. Suceava

Regiune, țară  : Regiunea Moldova, România

Data deportării : Septembrie 1942

Extras din mărturie :

“Mai târziu, țiganii au fost strămutați la Berezovka, în bordeie. Opt familii au fost cazate într-o căsuță mică. S-au iscat certuri între romi pentru un loc în căsuță. Doi localnici ruși patrulau prin tabără pentru a ridica trupurile celor decedați și a le îngropa într-o groapă comună. Mama persoanei intervievate a fost luată pentru a munci la săpatul gropilor.”

Arhivele românești (dacă există) : N/A.

Notă istorică cu privire la romi :

Satul Dolheștii-Mici (în trecut Gioseni) face parte din comuna Dolhești și este situat la o distanță de circa 70 km de municipiul Suceava. În sat locuiau mai multe familii de romi, dintre care unele se îndeletniceau cu prelucrarea fierului sau agricultura. În jurul anului 1900 trăiau în satul Dolheștii Mici 343 familii sau 1053 de locuitori (MDGR 1900, 3: 170). Informații mai detaliate au fost culese în cadrul recensământului general din 1930, când au fost înregistrați în localitate 1259 locuitori, între care și 85 de romi (RGP 1930, II: 44- 45).

Notă istorică privind deportarea :

Părinții persoanei intervievate erau agricultori și au fost arestați de jandarmi pe când se aflau pe raza satului Budeni. Întreaga familie a fost transportată în căruțe până la gara din Dolhasca, unde a fost îmbarcată în vagoane de marfă și deportată în Trasnistria în jurul datei de 16 septembrie 1942.

După un drum istovitor, deportații au sosit în Transnistria la sfârșitul lunii septembrie. Au fost strămutați în localitatea Varușcina (județul Oceakov). Deportații au fost supuși unui regim de muncă forțată, lucrând de la 5 dimineața până la asfințit. Erau păziți de gărzi ucrainene, care recurgeau la represalii și acte de cruzime (bunicul persoanei intervievate a fost executat deoarece a părăsit coloana pentru a bea apă).

După un an, deportații romi au fost strămutați în jud. Berezovka și au locuit în bordeie. Erau păziți de gărzi formate din localnici ucraineni, care patrulau în regiune și recuperau cadavrele deportaților romi în vederea înhumării lor în gropi comune.

Persoana intervievată și-a amintit că în apropierea bordeielor romilor se afla un lagăr cu deportați evrei din România.

Repatrierea în România a avut probabil loc în primăvara-vara anului 1944. Supraviețuitorii romi au trecut graniția și au sosit cu trenul în Iași, după care au călătorit spre comuna Dolhești.

O scurtă notă despre un aspect al romilor, de exemplu un grup : Părinții persoanei intervievate erau agricultori. Însă bunicul, Ion, era fierar de meserie.

Categorii

• Deportări

Caracteristici

• Deportarea feroviară
• Autorul român
• Stilul de viață sedentar

Regiuni

• Moldova

Video

Locație