Deportare rromi Grajduri

Numele satului : Comuna Grajduri, județul Iași

Regiune, țara : Regiunea Moldova (România)

Data deportării : Iunie- august 1942

Extras din mărturie :

„Lagărul era situat la 2-3 kilometri de sat [în Transnistria]. După ce au sosit, căruțele le-au fost confiscate și țiganii strămutați în bordeie pregătite din timp. Pentru a găti erau nevoiți să mărgăsească să caute lemne într-o pădure aflată la o distanță de 1 kilometru de arme, a fost o unitate de supraveghere civilă. nu aveau decât bastoane.

Țiganii nu munceau fiindcă toate uneltele le fusese confiscate. Nu primeau rații alimentare. Pentru a face rost de hrană erau nevoiți să meargă în sat. Apa o scoteau din Bug. Mulți au murit de foame și de sete […]”

Arhivele românești (dacă există): N/A.

Notă istorică cu privire la romi : 

Grajduri (în trecut Valea Satului) este o comună din județul Iași, situată la o distanță de circa 25 km sud de reședința de județ. În satul Grajduri trăiește o importantă comunitate de romi căldărari. Există puține informații cu privire la istoria acestor comunități. Satul Grajduri a fost atestat documentar în secolul al XV-lea, însă se pare că romii căldărari s-au stabilit aici mult mai târziu. În jurul anului 1900 satul numără 410 locuitori (MDGR 1902, V: 717). Recensământul general al populației din 1930 a identificat în comuna Grajduri, arondată județului Vaslui, 863 de locuitori, între care și 4 romi (RGP 1930, II: 506- 507).

Notă istorică privind deportarea : 

Persoana intervievată făcea parte dintr-o familie de romi căldărari. Alături de părinți și alți patru frați, străbăteau satele în căruță pentru a colecta metale și a confecționa obiecte și ustensile, pe care le vindeau prin sate sau la iarmaroace.

Familia a fost arestată în vara anului 1942 și sa alăturat unui convoi de căruțe, escortat de jandarmi din localitate în localitate până în Transnistria. Convoiul a trecut Prutul prin dreptul satului Albița (jud. Vaslui). Drumul către Transnistria a durat aproape o lună.

După ce au ajuns în Transnistria, familia persoane intervievate a fost strămutată într-un lagăr (nemenționat) situat în apropierea Bugului. Bunurile (căruța, animalele și uneltele) le-au fost confiscate, iar deportații au fost siliți să trăiască în bordeie. Inițial, jandarmii care îi păzeau nu le asigurau rații alimentare, astfel că deportații erau nevoiți să meargă în satul din vecinătate și să facă rost de mâncare. Apa o scoteau direct din Bug. Datorită condițiilor aspre, mulți deportați au murit de foame și de sete. Din fericire, nici o persoană din familia persoanei intervievate nu și-a pierdut viața în Transnistria.

Repatrierea în România a avut loc în martie-aprilie 1944. În condițiile în care trupele române și germane se retrăgeau din provincie, jandarmii români și trupele ucrainene le-au spus că erau liberi și aveau permisiunea să se întoarcă în România. Mulți deportați s-au întors pe jos și au trecut Prutul cu bărcile. Mulți au pierit lipsurilor și a epuizării, iar trupurile au rămas neîngropate de-a lungul drumului.

O scurtă notă despre un aspect al romilor, de exemplu un grup : Romi căldărari.

Categorii

• Deportări

Caracteristici

• Deportarea caravanei
• Deportarea pe jos
• Nomad
• Autorul român

Regiuni

• Moldova

Video

Locație