Deportare rromi Murgeni

Numele satului : Orașul Murgeni (în prezent județul Vaslui, în trecut jud. Tutova)

Regiune, țară : Regiunea Moldova (România)

Extras din mărturie :

“[…] După ce au ajuns [în Transnistria], țiganii au fost așezați într-un grajd mare al colhozului, nu departe de Domaniovka. Viața era grea. Căruțele împreună cu toate bagajele lor au fost arse. Unii [deportați] se furișau din grajd pentru a căuta mâncare. Grajdul eră păzit de ruși. Mulți [deportați] au murit și cadavrele lor au fost îngropați de ruși și de țigani într-un șanț din apropierea grajdului. Tatăl persoanei intervievate a murit aici. Germanii l-au împușcat deoarece nu voia să predea căruța și caii.”

Arhivele românești (dacă există):

Într-un raport al Inspectoratului General al Jandarmeriei se precizează că, în cadrul recensământului din mai 1942, au fost înregistrați în județul Tutova (de care aparținea comuna Murgeni) un număr de 131 de nomazi și 25 de căruțe (ANI, fond IRJ, dosar nr. 260, f. 86).

Notă istorică cu privire la romi :

Orașul Murgeni este situat în județul Vaslui, la o distanță de aproximativ 35 km de Bârlad. Atestat încă din secolul al XV-lea ca sat, este ridicat la rangul de târg în jurul anului 1844. În jurul anului 1900 număra 1830 de locuitori (MDGR 1901, IV: 424). La recensământul general din 1930 au fost înregistrați 1424 locuitori, dintre care 5 erau evrei și 7 romi sedentari (RGP 1930, II: 488- 489). Murgeni a fost ridicat la rangul de oraș în 2003 și include două importante comunități de romi ursari și căldărari.

Notă istorică privind deportarea :

Marina Mirusa și familia sa au fost deportate din Murgeni în vara anului 1942, în cadrul primul val de deportări care i-au vizat pe romii nomazi. Au fost evacuați în Transnistria cu propriile căruțe, sub escorta jandarmilor care i-au condus din post în post de jandarmi până la graniță. Deportații au fost incluși într-o coloană mai mare, formată din romi nomazi aparținând mai multor neamuri. Nu le-a fost asigurată hrana pe parcurs, însă au primit îngăduința de a-și căuta alimente prin sate atunci când făceau popas.

După ce au ajuns în Transnistria, au fost strămutați într-un grajd aparținând de un colhoz localizat lângă Domaniovka (jud. Golta). Odată sosiți, căruțele și majoritatea bagajelor le-au fost incendiate. Deportații care au încercat să se opună, precum tatăl persoanei intervievate, au fost împușcați de către trupele germane. Viața în Transnistria a fost plină de pericole și de neajunsuri. Deportații primeau puțină hrană, fiind nevoiți să părăsească pe ascuns grajdul și să evite vigilența gărzilor ucrainene pentru a pleca în căutarea hranei în satele învecinate. Mulți romi și-au pierdut viața, iar cadavrele au fost îngropate de către gărzi și deportați într-un șanț din apropierea grajdului.

Revenirea în România s-a produs probabil în primăvara-vara anului 1944. Persoana deportată, împreună cu familia fratelui său și verii săi, s-au îmbarcat într-un tren cu destinația Galați, iar de aici au călătorit până în Murgeni.

O scurtă notă despre un aspect al romilor, de exemplu un grup : Persoana intervievată face parte din grupul romilor nomazi (posibil căldărari sau pieptănari) care practicau comerțul ambulant prin sate și orașe.

Categorii

• Deportări

Caracteristici

• Deportarea caravanei
• Nomad
• Autorul român

Regiuni

• Moldova

Video

Locație