Deportare rromi Padureni

Notă istorică referitoare la romii din orașul Vaslui

Situat în zona central-estică a regiunii Moldova, la confluența râurilor Bârlad, Vasluieț și Racova, Vasluiul a fost testat documentar încă din secolul al XV-lea. Târgul Vaslui a cunoscut o dezvoltare economică rapidă datorită amplasării prielnice la intersecția unor drumuri comerciale și a calității de reședință voievodală (Zahariuc și Lefter 2004, 1: 1-4). Populația târgului era diversă: alături de moldoveni s-au stabilit unguri, armeni, evrei, lipoveni etc. Catagrafia din 1832 a înregistrat 1459 de locuitori în târgul Vaslui, dintre care 79 erau robi romi (Negruzi 1997: Anexa nr. 8), pe când recensământul din 1845 a menționat 4 romi dezrobiți (lăutari, croitori și vizitii) în târgul Vaslui (Zahariuc și Lefter 2004, 1: 523). Populația a crescut semnificativ, ajungând să numere 9024 locuitori în 1899 (MDGR 1902, V: 723). În cadrul recensământului general din 1930 au fost înregistrați 15310, între care și 458 de romi sedentari (RGP 1930, II: 506- 507). O bună parte se îndeletniceau cu muzica (lăutari) sau meșteșugurile (fierari, croitori etc.) și locuiau în diverse zone ale orașului  precum Mahalaua Țigănimii de lângă strada Racova.

Procesul de deportare a romilor din orașul Vaslui a fost inițiat în mai 1942, când organele locale de poliție au efectuat un recensământ secret și au identificat 25 de romi sedentari (15 bărbați, 8 femei și 2 copii) având cazier și fără ocupație precisă, însă nici un nomad (ANI, fond DGP, dosar nr. 187/1942, f. 115-116). Lista a fost prelucrată mai târziu, când Poliția orașului Vaslui a diferențiat între 18 mobilizați și mobilizabili  și 9 romi nemobilizabili (ANR, fond DGP, dosar nr. 185/1942, f. 109- 110). Într-un final, din cei 27 de romi incluși pe listele de deportare, doar 8 romi nemobilizabili (4 bărbați, 2 femei și 2 copii) au fost evacuați în Transnistria în toamna anului 1942. În dimineața zilei de 13 septembrie, întregul personal polițienesc și delegatul Oficiului Național de Românizare din localitate s-au prezentat la locuințele romilor, le-au inventariat și românizat bunurile, după care i-au ridicat și încartiruit într-o clădire din Strada Călugăreni (ANI, fond DGP, dosar 190/1942, f. 74). În ziua următoare au fost escortați de către polițiștii locali la gara din oraș pentru a se alătura convoiului de 35 de romi ridicați de către jandarmi de pe teritoriul rural al județului Vaslui. Toți cei 43 de deportați romi au fost îmbarcați într-un vagon atașat trenului nr. 6501 având direcția Iași. După ce a sosit la destinație, vagonul a fost atașat trenului special E7 care a pornit spre Tighina în dimineața zilei de 16 septembrie 1942. Deportații nu au avut posibilitatea să ia cu ei decât bagajul strict necesar și au primit cinci rații de persoană (două pâini și jumătate) pe toata durata călătoriei către Transnistria (ANI, fond IGJ, dosar nr. 127/1942, f. 136-138).

Ajunși în Transnistria probabil la sfârșitul lunii septembrie, deportații din Vaslui au fost strămutați în așezările improvizate, satele și lagărele de pe malurile Bugului. Condițiile aspre de trai, precum și convingerea că au fost deportați abuziv, i-au îndemnat pe unii să înainteze cereri de repatriere. Poliția orașului Vaslui a examinat cel puțin o astfel de cerere în ianuarie 1943 și avizat-o nefavorabil, pe motiv că petentul nu făcea parte din categoria romilor mobilizabili (ANI, fond IGJ, dosar nr. 43/1943,  f. 171).

Categorii

• Deportări

Caracteristici

• Deportarea caravanei
• Deportarea pe jos
• Nomad
• Autorul român

Regiuni

• Moldova

Video

Locație