Deportare rromi Ploiesti

Numele satului : Satul Maia, comuna Maia (în prezent jud. Ialomița; înainte de 1950 era arondată județului Ilfov )

Regiune, țara : Regiunea Muntenia (România)

Data deportării : Iunie- august 1942

Extras din mărturie : 

“[…] Jandarmii români le-au luat toți banii zicându-le că le vor aduce mâncare. I-au instalat [pe deportații romi] în grajduri goale, situate la circa 2 kilometrii de gară. Au curățat un colț, au pus o pătură pe pământ. Era toamnă. Erau păziți de către jandarmi.

Se alimentau cu apă din Bug. În apropiere era un sat. Nu aveau voie să meargă în sat.

Au rămas 2 luni în aceste grajduri. Li se dădeau [ca rații alimentare] 2 cartofi de familie sau secară pentru a face mămăligă. Un [paznic] rus și un bulibașă le distribuiau rațiile în gamele. Câteodată, deportații mergeau să caute de mâncare în clădirea unde era depozitate alimentele.”

Arhivele românești (dacă există) :

Informațiile furnizate de persoana intervievată sunt parțial coroborate de documentele de arhivă. Astfel, Legiunea de Jandarmi Ilfov a întocmit în vara anului 1942 o listă nominală cu familiile de romi propuse pentru deportare în Transnistria. Pe această listă apare și Filofteia Vasile (posibil numele dinaintea căsătoriei), fiica lui Ștefan C. Vasile, inclus pe lista deportaților din județ alături de soție și cei 6 copii (ANI, fond IGJ, dosar 202/1942, f. 223).

Notă istorică cu privire la romi :

La începutul secolului XX, comuna Maia, situată la o distanță de aproximativ 90 km de orașul Slobozia, era arondat județului Ilfov. Comuna cuprindea un singur sat, Maia, și avea o populație de 1175 locuitori (MDGR 1901, IV: 216). Populația s-a dublat aproape în anii interbelici, ajungând la 1995 locuitori, dintre care 31 erau romi sedentari, conform recensământului general din 1940 (RGP 1930, II: 260- 261). Alături de aceștia, s-au mai stabilit în sat câteva familii de romi ursari. Familia persoanei intervievate avea casă proprie în sat, însă se deplasa sezonier cu căruțele prin țară (Timișoara, Arad și Iași), pentru a-și exercita îndeletnicirea tradițională, anume dresajul urșilor.

Notă istorică privind deportarea :

Familia persoanei deportate a fost probabil recenzată în mai 1942 de Legiunea de Jandarmi Ilfov și inclusă pe lista “romilor indezirabili” deportați în cursul lunii septembrie 1942. Familie a fost ridicată din propria casă de către jandarmii locali, care le-au promis că vor primi casă în Transnistria, și transportată în camion până la gara din București. Familia s-a alăturat celor aproape 100 de romi ridicați de pe cuprinsul județului Ilfov și îmbarcați în 3 vagoane de marfă, atașate trenului special E3 având destinația Tighina. Trenul a pornit din București în data de 12.09.1942 și a sosit în Tighina în ziua următoare (ANI, fond IGJ, dosar nr. 126/1942. f. 126).

Familia persoanei deportate a fost strămutată într-o localitate (nemenționată) din apropierea Bugului. După ce le-au fost confiscat toate bunurile, deportații au fost cazați în câteva grajduri din apropierea gării. Jandarmii care îi păzeau îi sileau să muncească pe câmp (culegeau cartofi), dându-le în schimb câțiva cartofi sau puțină făină de secară de familie). Rațiile alimentare infime și lipsa combustibililor au făcut numeroase victime în rândul copiilor deportați. Mulți au fost îngropați în apropiere de malurile Bugului.

De remarcat faptul că Filofteia Brăileanu menționează cum paznicii ucraineni îmbarcau grupuri de deportați romi pe bărci de carton (pentru mai multe detalii asupra “mitului bărcilor de carton” (vezi Furtună 2012).

O scurtă notă despre un aspect al romilor, de exemplu un grup :

Persoana intervievată face parte din comunitatea romilor ursari. În cadrul interviului a furnizat informații interesante despre dresajul urșilor și modul în care ursarii își câștigau traiul mergând cu urșii prin satele și orașele din țară. După ce familia a fost deportată în Transnistria în 1942, urșii au rămas în satul natal în 1942, fiind îngrijiți de săteni în timpul războiului. După repatrierea din Transnistria, familia și-a reluat meseria tradițională până la sfârșitul anilor 1940- începutul anilor 1950 (perioada colectivizării), când autoritățile comuniste le-au confiscat urșii.

Categorii

• Deportări

Caracteristici

• Deportarea feroviară
• Autorul român
• Stilul de viață sedentar

Video

Locație